35 de ani de libertate: De la democrație la extremism. Legionarii și criza națională

Promisiunile de unitate națională, discursurile entuziaste și viziunile utopice ale Mișcării Legionare nu și-au atins niciodată obiectivele, însă au lăsat în urmă ură și violență într-o societate interbelică, dornică de schimbare.

Oliver Jens Schmitt este un reputat specialist internațional în istoria României și a Europei de Sud-Est, președinte al secției de Filosofie-Istorie a Academiei Austriece de Științe și profesor de istorie sud-est europeană la Universitatea din Viena; este autor a numeroase cărți, printre care și volumul „Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și declinul Căpitanului” și „Balcanii în secolul XX”, publicate de Editura Humanitas.

Într-un interviu acordat revistei „Weekend Adevărul”, Schmitt face o comparație între perioada Mișcării Legionare și contextul actual al României, explicând de ce intelectualii interbelici au fost atrași de ideologia extremistă și de ce generațiile actuale nu par să tragă învățăminte din istorie. Istoricul subliniază importanța alegerilor actuale, un moment decisiv în istoria României, în care cetățenii trebuie să aleagă între două sisteme politice: Est și Vest.

„Weekend Adevărul“: Care este perspectiva dvs. asupra probabilității ca România să fie condusă de lideri extremiști, și de ce, după 35 de ani de libertate, ne confruntăm din nou cu această dilemă între democrație și un sistem totalitar?

Oliver Jens Schmitt:Factorii determinanți sunt numeroși: participarea la vot a circa jumătate din electorat. De asemenea, contează orientarea celorlalți alegători și înțelegerea importanței acestor alegeri, care marchează un moment istoric unic. Primul asemenea caz în istoria României. Fiecare cetățean cu votul său contribuie la forma viitorului și este răspunzător pentru consecințele aleggerilor sale. Desigur, pentru diaspora, consecințele nu au același impact, având în vedere că nu locuiesc în țară.

Având în vedere declarațiile violente ale unor politicieni de extremă dreapta, există riscul afectării presei și a libertății de exprimare?

Este îngrijorător și semnificativ faptul că extremiștii, inclusiv membri ai Parlamentului, atacă mass-media. Aceasta este o demonstrație indirectă a importanței și succesului presei independente din România, mai ales considerând-o în contextul unei comparații cu perioada interbelică. Exista o varietate impresionantă de portaluri online, ziare și grupuri de jurnaliști investigativi. Este un fenomen remarcabil al vieții publice, însă, totodată, alarmant, pentru că acești jurnaliști curajoși, și societatea civilă în general, devine tinta extremistilor.

Prevenirea pericolului

Credeți că există riscul de violențe, indiferent de rezultatul scrutinului de duminică?

În legătură cu duminică, nu pot afirma cu siguranță. Totuși, evenimentele din decembrie trecut, când a existat încercarea de lovitură de stat, demonstrează, că România a trecut printr-o situație dificilă. Este esențial ca statul să aibă o conducere fermă, orientată spre acțiuni constituționale, pentru a combate orice tentativă criminală. Persoanele care încearcă o lovitură de stat cu violență sunt criminale politice, trădători ai țării și ai sistemului constituțional. Un stat care a experimentat o incercare de lovitură de stat trebuie să garanteze securitatea publică.

Întorcându-ne la perioada Mișcării Legionare de la 1938-1940, când Ion Antonescu, a colaborat cu legionarii, este posibil să se repete un scenariu similar?

George Simion este un produs al sistemului politic românesc și a beneficiat de susținere din partea unor grupuri politice. Dar există și o susținere din partea unor instituții de stat. Aceasta dezvăluie profunde diviziuni în societatea și instituțiile statului român. Există, așadar, un progres, în sensul că se distinge clar o alegere între o opțiune pro-europeană, pro-occidentală, și una național-ceaușistă, neo-legionară, evidentă pentru alegători.

Idealul național și (neo)legionarii

Ați menționat că o parte din intelectuali susțin un anumit candidat, o situație similară cu cea interbelică. De ce au avut intelectualii interbelici o simpatie pentru Mișcarea Legionară?

România interbelică se confrunta cu provocări majore în procesul de constituire a unui stat unitar. Aceste noi teritorii trebuiau integrate, dar exista o diversitate culturală substantială. Legionarii ofereau o viziune de unificare a românilor, ignorând diferențele etnice și regionale. Aceasta a fost o atracție pentru intelectuali dornici de o comunitate națională omogenă. Dar, la nivel regional, existau diviziuni culturale, economice și sociale. Mijloacele de promovare ale ideologiei legionare au inclus un mesianism transcendent.

Această dorință de integrare a fost un ideal atrăgător, cu implicații pentru toate segmentele societății. Ideologia naționalistă a fost asociată cu elemente de mesianism, dând naștere unui proiect complex. Faptul că România nu a fost un caz izolat în Europa, în contextul dificultăților post-război, este de menționat. Mulți intelectuali erau din medii modeste, dornici de a-și construi o identitate națională a propriului loc.

…Omul obișnuit ar putea întreba: de ce să nu susținem această dorință de unitate, de protecție a identității naționale sau de rol activ pentru femei?

Pentru că acest ideal a fost legat de tendințe violente, anti-liberale și anti-democratice, excludente față de alte grupuri etnice, și ignorând problemele economice și sociale. Din cauza lipsurilor de soluții concrete pentru cele mai importante probleme ale societății, precum decalajele regionale.

Guvernarea de șase luni a legionarilor a fost marcată de violențe și colaps economic. Această guvernare a fost oprită de Ion Antonescu, conștient de incompetența și criminalii politice ai legionarilor. Un astfel de model extrem stârnește instabilități rapide.

Cu toate acestea, chiar dacă ar ajunge la putere, există riscul unui colaps rapid, din cauza incapacității de a susține ideile lor…

Primele semnale sunt deja vizibile, începând cu slăbirea leului. Ce încredere vor mai avea investitori în țară?

Discursurile extremiste se bazează pe ideea „Noi cu noi, pentru noi”

Exact. Dar, din perspectiva unui istoric, această abordare ridică întrebări. Situații similare au generat rezultate negative, precum criza economică din anii 1980 și prăbușirea sistemului. Suveranismul nu este o perspectivă promițătoare pentru viitor.

De ce unii oameni, cu studii, mai ales din clasa de mijloc, ignoră sau nu cred datele istorice despre Mișcarea Legionară și, dimpotrivă, devin susținători ai extremismului actual?

Naționalismul xenofob a constituit un curent continuu în istoria recentă a României, chiar și după revoluție. Problema rezidă în faptul că acest naționalism nu a fost eradicat din instituțiile importante ale societății.

Există o legătură între situația actuală și cea din perioada interbelică, în pragul celui de-al doilea război mondial, sau mai degrabă cu situația din prima jumătate a secolului al XIX-lea?

Cu siguranță există o legătură cu evenimentele din Europa, care se află într-un moment de reorganizare internă chiar și dincolo de granițele UE. România trebuie să aleagă dacă face parte dintr-o alianță protectoare sau se apropie de Rusia.