O fosilă veche de aproximativ 300 de milioane de ani, anterior considerată cea mai veche caracatiță descoperită, a fost recent identificată drept apartinând unui animal înrudit cu nautilul modern. Descoperirea schimbă înțelegerea asupra evoluției acestor invertebrate și indică faptul că primele forme similare caracatiței nu sunt atât de vechi precum se credea.
Descoperirea și reinterpretarea fosilei Pohlsepia mazonensis
Fosila, numită Pohlsepia mazonensis, a fost găsită la situl Mazon Creek, situat la sud de Chicago, în statul Illinois. Descoperirea s-a făcut în perioada anilor 2000, însă interpretarea sa a fost actualizată recent, în urma unui studiu publicat în revista Proceedings of the Royal Society B, miercuri, 10 aprilie 2026.
Inițial, fosila a fost considerată cea mai veche caracatiță, datând de aproximativ 300 de milioane de ani, mai veche decât orice alt fosil cunoscut, cea mai apropiată datând din urmă fiind de circa 90 de milioane de ani. Această presupunere a fost susținută de forma și caracteristicile observate în fosilă, ce păreau a fi specifice unei caracatițe primordiale.
Detalii despre studiul științific
Autorul principal al studiului, Thomas Clements, profesor de zoologie nevertebratelor la University of Reading, a explicat că utilizarea unor tehnici analitice noi a permis identificarea unor caracteristici anatomice ascunse în roca fosilică. Prin această metodă, cercetătorii au descoperit că fosila nu reprezintă o caracatiță, ci un nautiloid foarte descompus, înrudit cu nautilii moderni.
Studiul a clarificat structura animalului și a caracteristicilor anatomice, aspect dificil de observat în urma conservării fosilei. Caracteristicile vizualizate au indicat un animal cu tentacule și o cochilie externă, specifică nautiloidelor, diferențiat clar de forma și lungimea brațelor unei caracatițe.
Contextul evolutiv și explicațiile anterioare
Inițial, teoria dominantă era că aceste fosile erau rămășițele unor prime caracatițe, datând mai devreme de teoria acceptată până acum. Această interpretare s-a bazat pe aspecte vizuale, dat fiind faptul că animalul fusese supus descompunerii pentru câteva săptămâni înainte de fosilizare, ceea ce i-a dat un aspect similar cu o caracatiță.
Specialiștii au argumentat că această asemănare ar fi putut fi o iluzie cauzată de procesul de fosilizare și de descompunere, mai ales că anumite detalii, precum lungimea și forma brațelor, nu corespund standardelor.
Pentru a lămuri această controverse, cercetătorii au folosit tehnici moderne de analiză, invocate pentru prima oară în cazul acestei fosile în anul 2000, dar ulterior abandonate până acum.
Implicațiile pentru istoria evoluției
Rezultatele studiului indică faptul că primele forme de animale înrudite cu caracatițele apar în urmă cu cel puțin 300 de milioane de ani, dar nu sunt caracatițe propriu-zise. În schimb, ele aparțin unui grup diferit de cefalopode, cunoscut sub denumirea de nautiloid.
Această reinterpretare sugerează că apariția animalelor cu tentacule și cochilie externă a avut loc mai devreme, însă evoluția caracatițelor moderne a avut loc mai târziu, în cadrul unui proces diferit.
Această descoperire reconfigurează perspectiva asupra evoluției cefalopodelor și asupra momentului apariției primelor forme complexe de vie marină. Actualizarea datelor despre fosilele vechi de sute de milioane de ani reflectă progrese în tehnicile de analiză și în înțelegerea evoluției invertebratelor.
Fosila Pohlsepia mazonensis are un rol important în reevaluarea istoriei animalelor marine, fiind un exemplu de cum noile metode științifice pot schimba interpretările anterioare și pot aduce clarificări referitoare la începuturile vieții complexe pe Pământ.