Regizorul român Cristian Mungiu, laureat al celui de-al doilea Palme d’Or, a explicat că filmul său „Fjord” reprezintă un angajament împotriva tuturor formelor de fundamentalism și promovează valorile democrației, precum empatia și incluziunea. În același timp, el a criticat „fundamentalismul de stânga” și a avertizat asupra reacțiilor extremiste generate de situația socială actuală.
Descrierea filmului „Fjord” și tematica sa
Filmul spun sursele, explorează povestea unei familii de români care emigrează în Norvegia, însoțiți de cei cinci copii. Ei aduc cu ei obiceiuri și mentalități din cultura de acasă, unele religioase, altele bazate pe pedepse fizice aplicate copiilor, practici ale vechilor generații din Estul Europei.
Regizorul nu exprimă judecăți directe în film, ci ridică întrebări asupra modului în care societățile moderne găsesc echilibrul între valori și drepturile individuale. Acțiunea filmului se concentrează pe progresul unui incident legat de violența asupra copiilor, care declanșează intervențiile autorităților norvegiene.
Critică la adresa „fundamentalismului de stânga”
În contextul unei societăți aparent idilice, scena se schimbă brusc când la școală se observă urme de violență la copii. În urma acestui incident, autoritățile norvegiene iau copii în grija statului și organizează o audiere și un proces penal.
Cristian Mungiu a declarat că „fundamentalismul de stânga” din Norvegia devine riscant, subliniind reacțiile rigide ale statului liberal și excesiv de protectiv. El a spus că această atitudine produce o „arogantă mulțumire de sine” a autorităților, orientată spre o „justiție morală” adresată în special minorilor.
Filmul, spune regizorul român, face parte dintr-un angajament împotriva oricărui tip de fundamentalism. El a adăugat că, deși societatea contemporană proclama cuvinte precum trauma, incluziunea și empatia, acestea trebuie transpuse în practică mai des.
Reflecții asupra discuției și valorilor în societate
Mungiu afirmă că doar un sistem democratic permite o dezbatere sănătoasă în cazul divergențelor de opinie. El povestește că provine dintr-o țară comunistă, unde dialogul despre propriile valori nu era permis, și speră ca societățile democratice să păstreze această posibilitate.
Regizorul nu reconstituie realitatea norvegiană, ci folosește ficțiunea pentru a reflecta asupra contextului. El a subliniat că are un respect deosebit pentru societățile nordice, dar precizează că trebuie să fie mai flexibile în înțelegerea diferitelor niveluri de empatie.
Încrederea în autocritică și dialogul progresist
Mungiu consideră că filmul tratează în mod esențial tema fundamentalismului, atât de dreapta, cât și de stânga, și recomandă un centru de întâlnire pentru opinii diferite. El afirmă că exprimarea îndoielilor despre societatea liberală nu o face un apărător al conservatorismului, ci demonstrează o încredere mai mare în capacitatea societăților progresiste de a admite autocritica.
El a recunoscut că filmul ar putea fi interpretat și de grupuri conservatoare, însă scopul său este să stimuleze o discuție deschisă. Mungiu a menționat că a ales să filmeze în Norvegia, nu în Belarus, pentru a evita lipsa posibilității de dezbatere liberă, specifică unor contexte autoritare.
În final, el a afirmat că filmul vine ca un declanșator pentru o conversație necesară în societate și nu vizează a lua parte la polarizarea existentă. Prin aceste afirmații, Mungiu a exprimat convingerea că implicarea civică și dezbaterea contruiește un mediu social mai sănătos.