Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea McGill din Montreal evidențiază diferențe semnificative între bărbați și femei în diagnosticarea și evoluția bolii Alzheimer. Concluzia principală este că femeile primesc diagnosticul cu aproape trei ani mai târziu decât bărbații, ceea ce limitează posibilitatea de intervenție în faze incipiente ale bolii.
Diferențe în detectarea timpurie a bolii Alzheimer
Studiul a analizat datele a 987 de adulți vârstnici, dintre care 440 au dezvoltat această boală. Participanții au provenit din două mari grupuri pe termen lung: Alzheimer’s Disease Neuroimaging Initiative din SUA și PREVENT-AD din Canada. Evaluările au avut loc de patru ori pe parcursul mai multor ani, iar la fiecare participant s-au efectuat investigații imagistice și teste pentru plăcile de amiloid din creier.
Rezultatele arată că femeile cu plăci de amiloid în creier pot avea performanțe în teste de memorie verbală normale cu până la 2,7 ani mai mult decât bărbații. Aceasta înseamnă că simptomele reale ale bolii sunt mascate pentru o perioadă mai lungă, ceea ce duce la întârzierea diagnosticului.
Impactul avantajului verbal al femeilor asupra diagnosticului
Testele de memorie verbală, precum Rey Auditory Verbal Learning Test (RAVLT) sau California Verbal Learning Test (CVLT), se bazează pe memorarea listelor de cuvinte. Aceste teste sunt ajustate în funcție de vârstă și nivelul de educație, însă nu țin cont de diferențele de sex.
De obicei, femeile obțin scoruri mai bune la astfel de teste, fapt explicat de strategiile mai eficiente de codificare lingvistică și de o suprafață mai mare a ariilor cerebrale dedicate limbajului. Prin urmare, performanța ridicată poate masca primele semne ale deteriorării cerebrale cauzate de Alzheimer, întârzind astfel diagnosticul.
Diferențele în rata de deteriorare a memoriei
După apariția primelor simptome, femeile pierd, în medie, cu 0,54 puncte pe an mai mult decât bărbații la testele de memorie verbală. Acest decalaj sugerează un declin cognitiv mai rapid la femei.
O posibilă explicație biologică vizează acumularile de proteină tau, mai frecvente la femei, încă din stadiile precoce ale bolii. Studiile anterioare au indicat că, în toate fazele procesului, femeile adună o cantitate mai mare de tau în zona temporală mediană, fapt ce duce la deteriorarea neuronală bruscă odată ce mecanismele compensatorii nu mai funcționează.
De asemenea, tranziția hormonală din perioada menopauzei, caracterizată prin scăderea estrogenului, ar crește riscul depunerii de amiloid, accelerând astfel progresia bolii. Studii recente au arătat că terapia de substituție hormonală poate amplifica avantajul memoriei verbale la femei.
Riscul ridicat pentru femei și efectele asupra îngrijirii
Până în 2025, estimările arată că în Europa, aproape două treimi dintre persoanele cu demență vor fi femei. În România, în 2024, medicii de familie au raportat 11.286 de cazuri noi de Alzheimer, aproape dublu față de cele din 2014. Incidența bolii este mai mare în rândul femeilor și în mediul urban.
Femeile acuză o parte semnificativă din povara îngrijirii, fiind responsabile de aproximativ 70% din timpul total de suport pentru persoanele cu demență la nivel mondial. Astfel, ele beneficiază atât de un risc mai ridicat de a dezvolta boala, cât și de responsabilități semnificative în aparare și îngrijire.
Implicații pentru tratament și diagnostic
Recent, Agențiile medicamentului din SUA și Europa au aprobat noi tratamente, precum lecanemab și donanemab, care îndepărtează plăcile de amiloid. Aceste medicamente sunt indicate în stadii precoce ale bolii și au cel mai mare beneficiu înainte de evoluția avansată.
Cu toate acestea, criteriile de eligibilitate pentru studiile clinice și tratamentele moderne folosesc evaluări standard de memorie verbală, care nu adaptează pragurile pentru sex. Astfel, femeile ar putea fi diagnosticate mai târziu, când boala a evoluat deja, limitând eficiența terapiei.
Recomandări pentru îmbunătățirea diagnosticării
Studiul sugerează necesitatea regândirii bateriilor de teste cognitive, pentru a include norme specifice fiecărui sex, sau utilizarea unor probe mai puțin influențate de diferențele de sex. Teste vizuale, spațiale sau funcții executive pot detecta mai devreme modificări ascunse de testele verbale.
De asemenea, analizele de sânge avansate pentru biomarkeri ai bolii ar putea ajuta la identificarea precoce a modificărilor cerebrale, chiar și la adulți cu scoruri normale la teste de memorie.
Rezultatele studiului au limitări: populațiile analizate sunt predominant educate și de origine caucaziană, fiind necesare cercetări suplimentare pentru confirmarea în alte grupuri etnice și socioeconomice.