Andrei Măjeri, regizor și câștigător al premiului UNITER 2024 pentru spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?”, afirmă că statul trebuie să protejeze toate formele de familie și să respecte decizia celor care aleg să trăiască singuri. În cadrul unui interviu pentru HotNews, el subliniază că familia este o opțiune, nu o obligație, și poate fi o nevoie sau un lucru nenecesar.
Sala de teatru, un refugiu recuperat după pandemie
Măjeri atrage atenția asupra revenirii masive a publicului în sălile de teatru, după perioada pandemiei, motivată de dorința de conexiune reală și directă. El speră ca spectacolele sale să ajungă la diverse comunități, evitând aprofundarea dezechilibrelor sociale. În dialog, regizorul descrie teatrul ca fiind un spațiu dedicat poveștilor puternice, indiferent de proveniența lor.
Cariera și temele abordate de Andrei Măjeri
Născut în 1990 în Novaci, Gorj, Măjeri este unul dintre cele mai apreciate nume din teatru. În 2022, a regizat în Novi Sad, Serbia, spectacolul „Pata oarbă”, în cadrul Capitalei Culturale Europene, la Teatrul Național Sârb. În plus, a devenit cunoscut și ca dramaturg, cu piese traduse și premiate, precum „Dingo Dogs” sau „True Blue”.
Pe scena, Măjeri a montat spectacole precum „Medea’s Boys”, „Meșterul Manole” și „Agamemnon”. Spune că teatrul este destinat să spună povești puternice, independent de proveniența lor, și susține că nu are o relație constantă cu munca, osciliind între perioade extreme de dedicare și procrastinare.
Premiere și poziționarea artistică
Spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?” a avut premiera națională în 2023, la Teatrul Metropolis, și a câștigat premiul UNITER pentru „Cea mai bună regie” în 2024. Povestea, adaptată după romanul lui Édouard Louis, explorează relația unui fiu cu tatăl său în contextul mediului defavorizat și al problemelor legate de masculinitate, familie și prejudecăți sociale.
Spectacolul rămâne în repertoriu și în 2026, fiind sold-out în majoritatea spectacolelor. Temele abordate includ relația cu timpul prezent, percepția asupra corpului, credința versus necredință și contradicțiile interne ale personajelor.
Perspectiva asupra familiei și a schimbărilor sociale
Măjeri consideră familia o opțiune și accentuează necesitatea protejării și respectului pentru cei care aleg să întemeieze o familie, precum și pentru cei care decid să ducă o viață singuri. El afirmă că familia nu garantează fericirea și prosperează în multiple forme, fiind un construct dinamic, adaptabil.
Relația cu munca și creativitatea
Regizorul povestește că relația sa cu munca fluctuează între dedicare extremă în timpul repetițiilor, de 12-14 ore, și perioade de procrastinare. El se simte mai creativ când simte dorul de teatru, fiind motivat de oportunitatea de a exprima idei noi. Se consideră adeptul ascultării corpului și evitării mediilor toxice de lucru, învățând să spună „nu” atunci când este nevoie.
Teme preferate și viziune artistică
Măjeri nu se consideră bântuit de teme, ci are încredere în instinct și talent, punând accent pe emoțiile și corpul actorilor. Tema raportării la timp, corpul tânăr versus bătrân, credința și ironia sunt preocupări constante, pe care le explorează cu seriozitate.
Figura regizorului și evoluția în domeniu
El consideră că regizorul nu trebuie să fie pe un piedestal, ci să construiască “pe propriul său talent” și să colaboreze constructiv. În privința regizoarelor din România, apreciază nume precum Adina Lazăr, Teodora Petre și Leta Popescu, reclamând creșterea numărului de femei în domeniu și importanța diversificării echipelor creative.
Viziune asupra societății și a temelor sensibile
Spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?” rămâne relevant și în România, având puterea de a oglindi realitățile societății actuale, precum violența, sărăcia, identitatea queer și fragilitatea masculină. Măjeri subliniază că teatrul trebuie să spună povești puternice, indiferent de proveniența lor, și poate avea caracter terapeutic.
El menționează că, deși nu se consideră un artist bântuit, are încredere în instinctul său și în capacitatea teatrului de a provoca emoție și reflecție. Temele obsesive sunt legate de timp, corp și contradicții interne.
Impactul pandemiei și viitorul teatrului
El afirmă că lumea a resimțit nevoia revenirii în teatru după pandemie, ceea ce a dus la creșterea interesului pentru spectacole. Consideră că teatrul contemporan, reflectând hibele societății, este hiper-activ și adesea pastișe, dar totodată foarte viu.
Măjeri vede în creșterea numărului de spectacole sold-out o manifestare a interesului pentru artă. El evită clișeele precum succes garantat sau cerere publică, preferând să exploreze și să aducă noi perspective.
Libertatea și iubirea în viziunea sa
El consideră că lipsa iubirii este cel mai grav lucru pentru un om, deoarece mușcă din suflet. Pentru el, libertatea constă în a-ți permite să iubești, chiar dacă relația nu este reciprocă, și în a-ți exprima sentimentele fără restricții.
Andrei Măjeri consideră că artiștii trebuie să continue să provoace și să exploreze, pentru a menține viu teatrul contemporan și relevanța mesajelor sale.