
Un studiu recent arată că oamenii din perioada neolitică au fost responsabili pentru transportul unei pietre majore, descartând ipoteza că aceasta a fost adusă de ghețari, și demonstrează o organizare complexă în comunitățile preistorice.
Descoperirea și implicațiile sale
Cercetarea, realizată de specialiști ai Curtin University și publicată în Journal of Quaternary Science, analizează compoziția minerală a Pietrei Altarului și comportamentul calotelor glaciare din timpul ultimei epoci glaciare. Descoperirile indică faptul că transportul blocului a fost realizat manual de către acele comunități.
Distanța parcursă și dificultățile terenurilor au fost considerabile, iar această realizare sugerează nivelul avansat de organizare și resurse al comunităților neolitice pentru mutarea unor obiecte de dimensiuni ample.
Originea și drumul pietrei
Studiul respinge ipoteza propagată anterior, conform căreia ghețarii ar fi fost principalii transportatori naturali ai blocului. Modelele realizate indică că masele de gheață ar fi putut deplasa anumite roci doar până în zona Dogger Bank, aflată în prezent sub apele Mării Nordului.
De acolo și până la situl Stonehenge nu exista o rută glacială capabilă să transporte piatra, ceea ce sprijină teoria mobilizării umane. Astfel, mutarea a fost făcută intenționat de oamenii din perioada neolitică, nu de forțe naturale.
Metodele utilizate pentru deplasare
Autorii studiului susțin că transportul pietrei nu a fost o singură operațiune, ci un proces complex, care a durat o perioadă semnificativă. Comunitățile au folosit combinații de metode, având în vedere terenul variabil și posibilitatea de a folosi atât trasee terestre, cât și rute navigabile.
Cadrele analitice sugerează că aceste populații foloseau resurse și tehnici adaptate pentru a muta obiecte de dimensiuni mari, implicând pentru aceasta eforturi considerabile și o organizare remarcabilă pentru epoca respectivă.
Cercetările continuă pentru a putea stabili mai precis modalitățile utilizate și extinderea acestei practici în alte regiuni.














