România are o strategie predominant orientată spre dezvoltarea gazului și petrolului, în timp ce potențialul de a deveni un „electrostat” este în mare măsură neexploatat, afirmă profesorul de economie Cornel Ban. Analiza sa se bazează pe influența geopolitică și interesele comerciale ale Statelor Unite, precum și pe dinamica internă a deciziilor energetice din țară.
Contextul geopolitic și interesele americane
Cornel Ban afirmă că anumite discursuri și opțiuni din România converg cu interesele unui „petrostat” american. SUA, care au devenit o superputere a petrolului și gazului, urmăresc ca Europa să mențină o cotitură mare pentru GNL-ul american. Aceasta implică o favorizare a gazului natural și o amânare a promovării surselor de energie regenerabilă și electrificare.
Profesorul precizează că nu există dovezi evidente ale unei comandamente externe directe, dar anumite opțiuni politice și discursuri din România favorizează această direcție. În opinia sa, discursurile oficiale și deciziile anterioare indică o apropiere obiectivă de interesele SUA în menținerea gazului ca pildă principală în mixul energetic european.
Convergența discursurilor și politicilor românești
Ban subliniază că la nivelul elitei pro-occidentale din România, inclusiv în cercurile justificate ale președintelui Nicușor Dan, există o tendință de a apropia discursul geopolitic de cel al intereselor americane. În analiza sa, această orientare se manifestă prin accentul pe gazul din Marea Neagră, proiecte de infrastructură precum Coridorul Vertical și susținerea cumpărării de gaz natural lichefiat (LNG) din SUA.
El explică că această continuare a proiectelor bazate pe gaze naturale are o componentă inerțială, dat fiind faptul că actori precum Romgaz și OMV Petrom sunt deja implicați în aceste planuri și au avantajul unor investiții ancorate în stabilitate politică. În plus, geopolitic, construcția și susținerea infrastructurii de gaze naturale americane primește un sprijin activ de la oficiali și companii implicate în lobby-ul energetic.
Evoluția planurilor energetice și opțiunea pentru gaz
Proiectul Neptun Deep, inițiat în 2012 și cu o decizie finală de investiție în 2023, are o dată de livrare stabilită pentru 2027. Investițiile în explorarea și exploatarea gazului din Marea Neagră sunt considerate deja ca fiind pe șine, cu cel puțin doi operatori mari, OMV Petrom și Romgaz, și finanțare angajată.
Cornel Ban afirmă că acest proiect, deși dacă ar fi fost o decizie politică independentă, ar fi fost dificil să fie abandonat acum, datorită costurilor și stabilității. El adaugă însă că discursul și investițiile în gaz evacuează din planul public și de buget eventualele proiecte de accelerează a tranziției energetice către surse regenerabile, precum energia eoliană, solară sau infrastructura de rețea.
De ce preferă România gazul în locul energiilor regenerabile
Profesorul indică inerția instituțională ca un factor principal: companii precum Romgaz și OMV Petrom preferă investițiile în exploatarea de gaze, fiind deja parte din procesele de decizie și execuție. În același timp, proiecte mai complexe de eolien offshore sau de modernizare a rețelelor electrice necesită proceduri de autorizare extinse și implicarea unui ecosistem diferit de operatori, iar cadrul investițional este încă într-un stadiu incipient.
Lobby-ul american favorizează LNG-ul și gazul natural, în timp ce energia solară și eoliană, deși susținute de instituții precum Banca Mondială și Comisia Europeană, nu beneficiază de o susținere la fel de activă. În plus, construcția Coridorului Vertical, una dintre cele mai costisitoare rute de transport energetic din Europa, se realizează pe etape, unele între țări, până în 2028-2029, fiind susținută de o rețea de actori și politicieni precum Ion Sterian și oficiali români.
Interesele SUA în Neptun Deep și importurile de gaze
Proiectul Neptun Deep, cu descoperirea începută în 2012 și decizia finală de investiție în 2023, prezintă o importanță strategică pentru SUA. Jucători precum Halliburton, cu sediul în Houston, Texas, și Transocean, fondată în New Orleans și listată la bursa din New York, sunt implicate în operarea și susținerea proiectului.
Ban explică că SUA au un interes economic în menținerea proiectului, fie prin serviciile pe care le furnizează, fie prin promovarea adicției europene față de gazul american, pentru a controla piața și pentru a susține poziția sa geopolitică. În plus, există un lobby intens pentru cumpărarea de LNG american, în condițiile în care intențiile și propunerile oficialilor au fost respinse, din motive de preț, de către companiile europene.
Perspectiva pe termen lung și impulsurile de investiții
Cornel Ban menționează că în actualul context, proiectele legate de gaze naturale și infrastructură necesită decizii pe termen lung, cu o continuitate administrativă de 10-15 ani. Acestea implică reforme tăcute și investiții masive, dificil de susținut în condițiile instabilității politice și financiare din România.
El adaugă că imaginea de ansamblu relevă o preferință pentru continuitate în investițiile în gaze naturale, chiar dacă astfel se limiteazăți și amânați pașii către o tranziție rapidă către energiile verzi.
Astfel, analiza indică o strategie națională și internațională orientată spre utilizarea gazului și petrolului, cu implicarea directă a intereselor economice și geopolitice ale SUA, fiind mai puțin orientată spre dezvoltarea infrastructurii pentru energii regenerabile.