Noaptea dintre 1 și 2 iulie rămâne una dintre cele mai grave pentru Kiev de la începutul invaziei, fiind marcată de unul dintre cele mai ample atacuri ruse asupra capitalei ucrainene. În urma bombardamentelor, cel puțin 30 de oameni și-au pierdut viața, iar sute de locuințe au fost distruse, mulți locatari rămânând fără adăpost.
Impactul bombadirilor asupra locuințelor și a civililor
Unul dintre cele mai afectate antreuri a fost casa Irinei Plehov și a soțului ei, regizorul Oleg Chorny. Clădirea, considerată una cu valoare istorică, a fost grav avariată după ce fragmente de rachetă au pătruns în apartament, provocând un incendiu ce a distrus două scări. În timpul exploziei, cei doi se aflau în interior și au încercat să iasă, dar au rămas blocați în scară. O vecină de la parter a rămas blocată în apartament și a fost scoasă pe geam.
Irina Plehov a povestit că, din cauza incendiului, toate amintirile și documentele de familiei au fost pierdute, iar vecina lor a pierdut tot ce avea. În prezent, Irina și soțul ei locuiesc temporar în apartamentul unor prieteni. Alți locatari ai clădirii au fost plasați în adăposturi.
Pentru aceștia, solidaritatea a fost un factor important. „Prietenii, colegii și rudele au venit imediat să ajute”, a declarat femeia. Ea a mai adăugat că, deși pierderile materiale sunt semnificative, atacurile au scos în evidență și o realitate de solidaritate în rândul locuitorilor capitalei.
Noaptea petrecută în adăposturi și reacția locuitorilor
Marco Varyvoda, jurist și mediator, a relatat că a petrecut noaptea aproape în întregime sub pământ, în adăpostul unei stații de metrou, unde s-a refugiat după avertizarea privind un atac masiv. În timpul nopții, două blocuri cu nouă etaje din apropiere au fost avariate în totalitate, iar pentru cei peste 20 de oameni, protecția a fost în staționarea în adăposturi.
Participând la operațiuni de curățare după bombardament, Varyvoda a menționat că cei mai afectați sunt copiii și persoanele în vârstă, pe care le resimt cel mai greu. El a spus că micuții sunt speriați, dar s-au adaptat la situație, știind ce să facă în cazul unui atac.
Maxim Olefirenko, fost prim-secretar al Ambasadei Ucrainei în Moldova, a povestit că familia sa s-a refugiat în parcarea subterană a blocului în timpul atacului. El a descris scena drept una de coșmar, cu copiii întrebați de ce sunt bombardați, în timp ce exploziile au zguduit întregul oraș noaptea.
„Imaginile cu lacrimi pe obrajii copiilor și privirea de frică și neliniște sunt greu de uitat”, a spus Olefirenko, adăugând că atacurile au fost o încercare de a teroriza populația, dar au avut un efect invers.
Jurnalistul și scriitorul Volodimir Biriukov a relatat că a petrecut noaptea în parcarea subterană a blocului său, evitând rănirea, în timp ce dronele și rachetele se succedau. El a precizat că aproape toți vecinii săi au ales să se refugieze în adăposturi, comunicând uneori prin mesaje și fotografii.
Biriukov a menționat că, deși oamenii sunt epuizați, atacurile nu îi determină să renunțe. În dimineața următoare, el a declarat că a restartat activitatea și a contribuit la sprijin pentru Ucraina, donând pentru drone care să ajungă pe teritoriul rus.
Victime și amploarea daunelor
Ivan Us, economist ucrainean, a povestit că o rachetă balistică a explodat în apropierea locuinței sale, provocând sparturi în geamurile casei. El a estimat că în urma atacului se înregistrează aproape 20 de morți și între 80 și 90 de răniți, cu posibilitatea unui bilanț mai mare.
„Am văzut geamurile spart, iar în restul Kievului, bilanțul victimelor continuă să crească”, a spus Us. El consideră că amploarea atacului reflectă dificultățile Rusiei de a obține rezultate pe front și intenția de a provoca panică și distrugere inutilă în orașele ucrainene.
Analistul mai afirmă că atacurile au ca scop și o propagandă, pentru a crea impresia de victorie, chiar și atunci când nu există rezultate militare concrete. Rusia recurge la aceste acte de teroare pentru a menține o imagine de putere, susține economistul.
Perspectiva și mesajele direct ale locuitorilor
Maxim Olefirenko a descris scenele de groază, amintindu-și de lacrimile și întrebările copilului său. El a spus că imaginile cu copiii speriați reprezintă cel mai dificil aspect al situației.
Volodimir Biriukov a adăugat că, deși oamenii sunt secerați de oboseală, ei continuă să suporte aceste atacuri. El a menționat că, după o noapte albă, a plecat la muncă, iar sentimentul ce a rămas e de greutate, dar nu sunt intenționați să renunțe.
Măsuri de sprijin și reacții civice sunt evidente în rândul celor afectați de bombardamente, cu părinți, prieteni și comunități activind rapid pentru a furniza ajutor.