Un nou model de estimare a pierderilor agricole cauzate de schimbările climatice arată că, fără adaptare, zonele tropicale și anumite regiuni din Europa ar putea înregistra reduceri semnificative ale productivității culturilor. Datele indică faptul că, în ultimele două decenii, un teren agricol din șase a pierdut peste 10% din potențialul de producție, iar tendințele vor putea să se extindă până în 2100, dacă nu se adoptă măsuri eficiente.
Modul de funcționare al modelului de estimare a pierderilor agricole
Modelul a fost dezvoltat de cercetători de la Institutul pentru Analiza Economică din Barcelona, parte a Consiliului Național pentru Cercetare din Spania. Proiectul, coordonat de Laura Mayoral și Hannes Mueller, păstrează datele asupra culturilor din anul 2020 și estimează productivitatea terenurilor în condiții climatice diferite. Astfel, cercetătorii pot analiza impactul schimbărilor climatice fără a lua în calcul schimbarea tipului de plantație, extinderea irigațiilor sau utilizarea unor tehnologii inovatoare. Datele utilizate provin din Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și din programul european Copernicus, ce furnizează informații despre condițiile climatice istorice și actuale.
Modelul compară perioadele 1981-2000 și 2001-2020 și folosește scenarii ale Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice pentru predicții până în 2100. Rezultatele sunt prezentate în intervale de câte 20 de ani pentru a evidenția evoluția potențială a recoltelor. Nu se prezintă însă un scenariu inevitabil, ci doar efectele care anterior ar putea să apară în absența măsurilor de adaptare.
Impactul asupra regiunilor tropicale și europene
Datele existente evidențiază o tendință îngrijorătoare: un teren agricol din șase a pierdut peste 10% din productivitatea sa în ultimele două decenii, comparativ cu cele două perioade anterioare. Cele mai afectate sunt regiunile tropicale, unde temperaturile sunt deja ridicate, iar o creștere suplimentară a temperaturii ar putea diminua semnificativ randamentele culturilor.
Pe de altă parte, anumite zone din nordul Europei, precum Scandinavia, Scoția și unele regiuni alpine, ar putea beneficia temporar de condiții mai favorabile pentru agricultură. Totuși, aceste creșteri procentuale în productivitate pornesc de la niveluri reduse și nu garantează creșteri absolute de cantitate de hrană.
Regiunea europeană evidențiază o diferență clară între nord și sud. În timp ce zonele nordice pot deveni mai favorabile pentru cultivare, sudul se confruntă cu temperaturi în creștere, secetă și presiune asupra resurselor de apă. Exemplele din Spania arată că anumite zone, precum coasta cantabrică, Galicia și Pirineii, ar putea avea de beneficiat, în timp ce interiorul țării și centrul-estul vor suferi pierderi grave în recoltă.
Astfel, reducerea producției agricole poate avea efecte directe asupra prețurilor alimentelor și asupra lanțurilor de aprovizionare, care devin mai vulnerabile la variații și perturbări ale ofertei.
Perspectiva populației globale
Aproximativ 15% din populația mondială trăiește în zone în care potențialul agricol a scăzut cu cel puțin 5%. Aceste cifre sunt valabile pentru perioada actuală și pot să se agraveze în următoarele decenii.
Dacă încălzirea globală va ajunge la aproximativ 2,1 grade Celsius până în jumătatea secolului, aproape jumătate din populația globului va trăi în astfel de regiuni între 2041 și 2060. Predicțiile indică faptul că un sfert dintre state ar putea suporta 85-90% din daunele agricole mondiale până în acest interval.
Impactul va fi concentrat în anumite țări, unde pierderile pot ajunge la niveluri extrem de ridicate, afectând securitatea alimentară și resursele disponibile pentru populație.
Modelul nu încorporează scenarii de adaptare, însă dezvoltarea agriculturii moderne, bazată pe tehnologie și practici eficiente, poate modifica aceste estimări și poate reduce impactul schimbărilor climatice asupra culturilor.
