România dispune oficial de rezerve petroliere pentru aproximativ 90 de zile, însă o analiză a Asociației Energia Inteligentă indică vulnerabilități majore în sistemul de aprovizionare cu carburanți, în special motorină, dacă fluxul de import kazah este întrerupt pentru o perioadă extinsă.
Stocurile actuale și structura rezervelor
Datele europene indică faptul că în 2025, România avea în total circa 2,038 milioane de tone de stocuri de urgență, dintre care 53%, respectiv 1,081 milioane de tone, reprezentau țiței și materii prime pentru rafinare. Restul de 957.000 de tone include produse petroliere finite și semifinite, printre care 511.000 de tone de motorină, 279.000 de tone de păcură, 158.000 de tone de benzină și 9.000 de tone de kerosen de aviație.
Disponibilitatea reală a stocurilor și clarificări tehnice
Stocurile fizice în România acoperă aproximativ 45 de zile, iar alte 45 de zile sunt menținute în alte state ale Uniunii Europene, conform Ministerului Energiei. Aceste stocuri externe nu sunt fictive, dar necesită procesare, transport și distribuție, ceea ce poate complica rapid situația în cazul unei crize.
Riscurile reale ale rezervelor
Mai mult decât cifrele, problemele apar în timpul mobilizării. Produsele finite pot ajunge la consumatori în două până la șapte zile, dacă sunt depozitate în România. În cazul țițeiului în stare brută, timpul pentru transport, rafinare și distribuție variază între 7 și 15 zile, dar poate crește la 15-25 de zile dacă rafinăriile funcționează la capacitate redusă.
Vulnerabilitățile sistemului de aprovizionare
Economia României depinde semnificativ de motorină, folosită în transportul greu, agricultură, construcții și infrastructură critică. În scenariul cu întrerupere totală a importurilor kazah de țiței timp de șase luni, rafinăriile continuă să funcționeze, dar la reducere, și consumul nu se ajustează pe termen scurt.
Rezerva de motorină mobilizabilă ar fi consumată în circa 40 de zile, după care diferența între oferta și cerere ar trebui acoperită din stocurile strategice sau fluxurile interne de aprovizionare. În cazul unui sistem perturbat, deficitul de motorină ar putea apărea în decembrie, iar rezerva operatională s-ar apropia de epuizare în ianuarie 2027, în zonele mai exponențial afectate fiind Nord-Estul, Vestul și Nord-Vestul.
Impactul penuriei și prioritizarea consumului
Crizele nu s-ar manifesta prin unii goli simultan, ci mai întâi ar apare întârzieri în livrare, urmați de dispariția anumitor sortimente. Stațiile independente ar fi primele afectate, cumulat cu reducerea în continuare a consumului și prioritizarea alimentării cu combustibili a serviciilor esențiale.
Modelul simulativ indică faptul că benzina, utilizată în autoturisme, nu ar intra în penurie națională, dat fiind consumul mai mic comparativ cu motorina. La rândul lor, stocurile și rafinăriile ar putea acoperi necesarul pentru benzină, dar nu și pentru motorină, care reprezintă componenta critică pentru transport și distribuție de alimente sau utilaje.
Kerosenul de aviație reprezintă o altă vulnerabilitate, întrucât stocul direct este redus și stabilitatea aprovizionării depinde de funcționarea rafinăriilor. În scenarii severe, aeroporturile regionale precum Iași și Timișoara ar fi cele mai afectate, înaintea Aeroportului Henri Coandă, care beneficiară de prioritate logistică.
Necesitatea monitorizării constante
Pentru gestionarea eficientă, România trebuie să gestioneze zilnic date despre zilele de motorină disponibile în diverse regiuni, volumele de kerosen către aeroporturi și stocurile externe, precum și capacitatea de transport pe mare, cale ferată și șosea. De asemenea, trebuie să fie planificate ajustări ale consumului și prioritizarea anumitor sectoare.
În scenariul în care întreruperea țițeiului kazah durează câteva săptămâni, sistemul național ar putea absorbi șocul, dar o întrerupere de șase luni necesită contractarea rapidă a surselor alternative, mobilizarea stocurilor externe și implementarea unor măsuri de reducere controlată a cererii.
Aceasta nu reprezintă o prognoză oficială, ci un scenariu de stres pentru testarea rezilienței sistemului de aprovizionare cu carburanți. Rezultatele depind de importuri, consum, stocuri și funcționarea infrastructurii și rafinăriilor.
