Sir Isaac Newton și bula Mărilor Sudului: o lecție despre iluziile pieței financiare
Nu doar calculele despre mișcarea planetelor pot fi făcute de Isaac Newton. În 1720, celebrul om de știință a fost implicat într-unul dintre cele mai celebre episoade ale bursei din istorie, fiind afectat de bulia financiară a Companiei Mărilor Sudului. Investițiile sale în această companie s-au soldat cu pierderi semnificative, după ce prețul acțiunilor s-a prăbușit brusc.
<
Contextul fondării și scopul Companiei
Compania Mărilor de Sud a fost înființată în 1711 pentru a ajuta la gestionarea datoriei publice a Britaniei. Statul britanic avea facturi neachitate față de contractori militari, rezultând într-o acumulare de datorii neplătite în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă. Guvernul a oferit creditorilor acțiuni ale companiei, în loc de rambursare directă, promițând plăți regulate de dobânzi.
Această entitate deținea monopol asupra comerțului britanic cu coasta de vest a America de Sud și o parte din coasta de est a Americii de Sud. Investitorii au fost atrași de promisiunea de profituri generate de comerțul din Mările de Sud, care urmau să adauge venituri la plățile de dobânzi ale obligațiunilor guvernamentale.
În primele ani, activitatea Companiei pare să fi fost mai mult o redistribuire a fondurilor guvernamentale către investitori, fără o clară dovadă a profitabilității comerciale directe.
<
Impactul lui Newton și evoluția investiției sale
Isaac Newton a fost un investitor timpuriu în companie, deținând obligațiuni guvernamentale. La început, investițiile sale aveau randamente favorabile, iar în 1720, a decis să vândă acțiunea pe suma de 7.000 de lire sterline, obținând un profit semnificativ.
Cu toate acestea, pe măsură ce prețurile acțiunilor au crescut vertiginos în vara anului 1720, Newton și-a majorat participația. La vârful bulei, el a reinvestit banii în acțiuni ale Companiei Mărilor Sudului, sperând la câștiguri și mai mari.
După prăbușirea abruptă a prețurilor în septembrie 1720, activitatea companiei a devenit dezastruoasă pentru investitori. Prețul acțiunilor a ajuns mai târziu la mai puțin de un sfert din valoarea maximă, iar Newton, care deținea și obligațiuni guvernamentale, și-a calculat pierderile și a spus: „Pot calcula mișcarea corpurilor cerești, dar nu nebunia oamenilor”.
<
Relevanța deschiderii unui scandal politic
Cazul Companiei Mărilor Sudului a declanșat o criză politică în Marea Britanie. Trezorerul de atunci, Sir John Aislabie, a fost acuzat de corupție după ce s-a descoperit că a primit 20.000 de lire sterline pentru promovarea emiterii nelimitate de acțiuni ale companiei.
Parlamentul a permis companiei să emită un număr nelimitat de acțiuni, la un preț stabilit de Aislabie, dar ulterior acesta a fost constrâns să demisioneze în ianuarie 1721. În martie, a fost găsit vinovat de „cea mai periculoasă corupție” și a fost exclus din Cameră, închis în Turnul Londrei și înlăturat din Consiliul Privat.
Povestea abolirii și scandalului implică și acuzații de mită și erodare a încrederii publice în conducerea statului, evidențiată de implicarea directă a ministrului în promovarea excesivă a acțiunilor companiei.
<
Concluzie
Experiența lui Isaac Newton în bula Mărilor Sudului ilustrează vulnerabilitatea chiar a celor mai inteligenți atunci când sunt expuși la iluziile unui mediu financiar speculativ. Declarația sa despre nebunia oamenilor rămâne un exemplu faimos despre modul în care iluziile colective pot duce la pierderi substanțiale, chiar și pentru minți strălucite.
