Emil Săndoi, fost jucător și antrenor de fotbal în România, se află în evidența CNSAS ca fiind colaborator al Securității sub numele de cod „Eugen”, conform dosarului R225432. Dosarul, de 31 de file, atestă semnarea unui angajament de colaborare în octombrie 1985, la aproape două luni după un meci al Universității Craiova din Cupa UEFA. Săndoi afirmă că nu-și amintește nimic despre această colaborare și nu recunoaște documentele.
Detalii din dosar și contextul colaborării
Potrivit documentelor, Săndoi, în vârstă de 20 de ani, a devenit agent secret la scurt timp după debutul său ca fotbalist profesionist. În temeiul angajamentului semnat pe 24 octombrie 1985, el s-a angajat să sprijine organele de securitate “în mod sincer, secret și organizat”, nepublicând despre această colaborare.
Activitatea de informații și notele informative
Dosarul include șase note informative, atribuite „Eugen”, scrise între martie 1986 și august 1989, despre colegii de echipă și persoane din anturajul său. Printre acestea se află fostul căpitan Gică Popescu (alias „Petrescu”), despre care se menționează că se afla deja în evidența securității din 1986 și că aveau o relație de prietenie și apropriere, precum și colegii Vasile Mănăilă și maseurul Aurelian Țîcu.
În nota informativă din 3 octombrie 1986, Săndoi este prezentat ca fiind „prieten cu toți” și ca dispus să livreze informații despre colegii săi, având „reale posibilități informative” în cadrul echipei și la lotul de tineret. De altfel, securitatea îl monitoriza încă din vara lui 1985, moment în care a fost identificat ca potențială sursă de informații.
Caracterizarea și evaluarea de către Securitate
Documentele arată că Securitatea l-a considerat un colaborator serios, cu comportament respectuos și respectând regimul impus. În raportări, ofițerii îl descriau ca fiind disciplinat, fără vicii și cu o bună comportare la domiciliu. În noiembrie 1985, sursele securității îl considerau pregătit pentru recrutare, având capacitatea de a discuta pe diverse teme și de a controla informațiile transmise.
Între timp, Săndoi a fost monitorizat atent, iar notele sale ofereau informații despre pregătiri, deplasări și chiar despre alte personalități din fotbal, precum Gică Popescu sau antrenorul Constantin Oțet. Notările evidenția tonul benign al acestor rapoarte, descriindu-l ca fiind „sincer și cu comportare corectă”, având posibilitatea de a furniza informații utile pentru securitate.
Recrutarea și atribuțiile
Inițial, ofițerii de securitate l-au contactat în timpul unei deplasări în străinătate cu echipa Universitatea Craiova pentru a-l pregăti pentru colaborare. În octombrie 1985, acesta a fost considerat un candidat potrivit după ce a fost „sincer” și „posesa garanția unei colaborări sincere”, după cum rezultă din rapoartele din acea perioadă.
Pe 24 octombrie 1985, Săndoi a semnat formal angajamentul, devenind agent „Eugen” al Securității. Ulterior, el a transmis cel puțin șase note informative despre colegi, adversari și staff-ul tehnic, cu mențiunea că aceste rapoarte au fost exploatate în arhive și folosite în activități de securitate.
Contextul ulterior și opiniile lui Emil Săndoi
După Revoluție, Săndoi a devenit un antrenor de succes, conducând echipe precum FCU Craiova, Pandurii, CSU Craiova și naționala U21. În 2009, acesta a contestat vehement implicarea sa în dosar, afirmând că nu își amintește nimic, că nu a semnat astfel de acte și acuzând o posibilă conspirație menită să-i afecteze imaginea.
În presa din 2009, Popescu Gheorghe (alias „Petrescu”) a recunoscut că e menționat în arhivă, dar a contestat autenticitatea documentelor, considerându-le false. El a argumentat că nu a colaborat niciodată cu Securitatea și a sugerat că dosarele ar fi generate de o manipulare sau de o greșeală.
Găsitul documentelor, inclusiv copia notei despre Săndoi realizată de Popescu și alte note din arhivă, indică o activitate de spionaj intern pentru securitate, în ciuda respingerilor publice ale celor implicați.
Raportul cu privire la poziția oficială
Conform direcției CNSAS, Emil Săndoi nu a fost declarat colaborator al Securității în sensul legii, întrucât nu au fost identificate documente care să ateste implicarea sa în încălcarea drepturilor fundamentale sau consecințe politice directe generate de activitatea de spionaj.
Dosarul rămâne o dovadă concretă despre modul în care serviciile de represiune ale regimului comunist au folosit inclusiv sportivi de nivel național pentru supraveghere și culegere de informații.
