O analiză a oaselor descoperite la situl arheologic el-Wad Terrace din Israel indică faptul că populațiile natufiene din urmă cu aproximativ 15.000-12.000 de ani consumau în mod regulat și intenționat reptile precum șerpi și șopârle, într-un răstimp de circa 3.000 de ani. Cercetările sugerează că aceste animale nu erau consumate accidental sau doar în perioade de penurie, ci făceau parte din meniul obișnuit al comunităților preistorice.
Urmele de pe oase relevă obiceiurile alimentare
Mii de oase de șerpi și șopârle, descoperite în 20 de straturi arheologice diferite, au fost analizate și cercetate pentru a identifica urmele de tăiere. Aceste urme au fost găsite pe 82 de vertebre de șarpe, iar în mai multe cazuri, pe aceleași oase s-au observat multiple incizii, indicând tranșarea intenționată.
Pentru a diferenția intervențiile umane de alte procese naturale, s-au analizat și urmele de ardere, digestie și deteriorări ale oaselor. Astfel, s-a stabilit cu certitudine că aceste animale au fost pregătite pentru consum de către locuitorii așezării.
Semnele de tăiere indică o intervenție intenționată
Rezultatele studiului, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, confirmă faptul că urmele de tăietură de pe vertebre nu sunt rezultatul unor accidente. Pe lângă urmele de tăiere, s-au identificat și indicații de ardere, sugerând că reptilele erau și gătite.
Explicațiile cercetătorilor confirmă că tăieturile nu ar putea fi cauzate de alte evenimente naturale, ceea ce arată un nivel avansat de cunoaștere și practici culinare în rândul acestor comunități paleolitice.
Preferința pentru anumite specii de reptile
Preferința locuitorilor pentru anumite animale este clară. Reptilele mari, cum ar fi șerpi de dimensiuni considerabile și șopârle fără picioare, reprezentau opțiuni principale, fiind consumate frecvent. În schimb, specii mai periculoase, mai veninoase, apar mult mai rar printre urmele de pregătire, sugerând o selecție atentă a animalelor pentru consum.
Această alegere practică indica o înțelepciune în managementul resurselor. Capturarea și pregătirea reptilelor mai mari justificau efortul depus, în timp ce reptilele periculoase puteau prezenta riscuri inutile, raportate la cantitatea de hrană obținută.
Sezonul de consum și variațiile în utilizare
Cercetătorii au observat o frecvență mai mare a reptilelor în perioadele de ocupare intensă a așezării. Pe măsură ce comunitățile petreceau mai mult timp în același loc, resursele ușor accesibile, precum reptilele, deveneau extrem de importante pentru hrănire.
Această tendință sugerează adaptarea la schimbările în disponibilitatea resurselor naturale, în contextul unei vieți sedentare emergente în paleolitic, în condițiile în care populațiile își diversificau sursele de hrană pentru a face față nevoilor.
Astfel, studiul confirmă implicarea conștientă în obținerea și consumul reptilelor ca parte integrantă a dietei mesolitice din zona Muntelui Carmel, într-un interval de timp ce depășește o mie de ani.
