În cadrul unui interviu pentru proiectul „55 de întrebări”, Crin Antonescu a povestit cum a pășit în lumea politicii.
Întrebare: Cum ați descrie primele zile ale activității dumneavoastră politice? Care a fost momentul definitoriu?
Răspuns: Intrarea mea în politică a fost neașteptată. În timpul regimului comunist, evident, am evitat politica ca focul. Mă străduiam să rămân departe de atenția publică, de lumina reflectoarelor. Nu am fost membru de partid și nici nu am urmărit o carieră politică. Bineînțeles, eram și destul de tânăr, avea vreo 30 de ani când a căzut comunismul. Nici atunci nu am simțit imediat nevoia să intru în politică, chiar dacă am avut rețineri, mi-am dorit să mă implic în efortul general. Am inițiat, împreună cu câțiva prieteni, pe cheltuiala noastră, o publicație săptămânală la Tulcea, pe care o distribuiam gratuit printre puținii oameni dispuși să discute și să aibă un punct de vedere diferit. În 1990 era mai dificil, exista o majoritate covârșitoare, FSN, Iliescu etc.. Am intrat în politică, aşa cum am mai spus, din rușine. Pentru că în ianuarie 1990, am întâlnit-o pe Nicu Enescu, un veteran al Partidului Național Liberal, care recruta membri. Am dorit să ne înscriem, ca un protest față de primele acțiuni violente împotriva sediilor PNȚ, PNL, când, chipurile, se difuza la televiziunea națională informația despre descoperirea de droguri la țărăniști sau implicarea unor liberali în scheme financiare ilegale. Aceste evenimente au fost parte din realitățile timpului. Tinerii de astăzi nu pot să și le imagineze, deși avem fake news-uri și posturi de televiziune care se apropie cu pași mari de situații similare. Dar cred că momentul în care am vrut să mă înscriu și când persoana respectivă mi-a propus să fiu chiar președinte, a fost semnificativ. M-a întrebat de unde sunt, i-am spus că sunt de la Tulcea, iar el a spus că nu doresc o astfel de responsabilitate, pentru că sunt prea tânăr. Mi-a întrebat vârsta, am spus că aveau 30 de ani.. iar el mi-a răspuns „Hai dă-te la o parte că mă ții din timp, nu ești om serios. La vârsta ta eram în închisoare de vreo 4-5 ani”.