România nu a reușit să finalizeze legile salarizării unitare, iar motivele principale sunt atribuite Partidului Social Democrat (PSD), potrivit declarațiilor lui Dragoș Pîslaru, ministru interimar al Muncii. Eșecul a fost influențat de lipsa de consultări și de promisiuni nereale din partea PSD, care a condus Ministerul Muncii timp de patru ani și jumătate. Proiectele depuse nu au fost promovate în mod transparent, iar dialogul cu sindicatele a fost minimal.
Contextul negocierilor și promisiunile neîmplinite
Pîslaru a subliniat că, în perioada în care PSD a deținut conducerea ministerului, nu au fost lansate proiecte concrete pentru legea salarizării. Promisiuni anterioare au fost făcute fără ca bugetul să poată susține creșteri salariale, iar legea nr. 153/2017 a fost adoptată în condiții care au adâncit inechitățile din sistem. La sfârșitul anului 2016, sindicatele au acceptat o variantă de lege cu un cost estimat de 50 miliarde lei, deși bugetul era în limita a 32 miliarde lei, conform evaluărilor Ministerului Finanțelor.
Implementarea și consecințele legii
Potrivit ministrului interimar, legea a fost aplicată doar în proporție de 60%, iar problemele din sistem s-au agravat. Au apărut multiple legi speciale și amendamente punctuale, care au transformat caracterul unitar al sistemului într-o competiție a influenței politice pentru sporuri și privilegii. În același timp, inițiativele pentru reformă au fost amânate din cauza presiunilor politice și a intereselor sindicale.
Impactul asupra Mecanismului European și bugetului
Din cauza evaluărilor Moody’s din 7 august, România a evitat retrogradarea ratingului de țară, însă s-au impus limite mai stricte pentru bugetul alocat reformei salariale. În aceste condiții, bugetul a fost ajustat, pentru a se încadra în aproximativ 10 miliarde lei, față de 12,1 miliarde lei propuse inițial. Prioritar au rămas sectorul educației, cu o alocare de 3,3 miliarde lei, și sănătății, cu 2,9 miliarde lei, adică aproape jumătate din bugetul total.
Reacțiile și negocierile sindicale
Reacțiile sindicale au fost vehemente și uneori violente, liderii sindicali revendică salarii mai mari și sprijin pentru creșteri semnificative. Pîslaru a criticat discursurile sindicale care exclud responsabilitatea financiară, acuzând că unele entități folosesc această luptă pentru șantaj politic. La rândul lor, unele sindicate au afirmat că au discutat deja cu alte partide și că nu mai depind de propunerile Ministerului Muncii.
Rolul actualului ministru și perspectivele reformei
Pîslaru s-a poziționat ca un actor tehnic, menționând că a acționat conform planurilor, fără miză politică, și că a încercat să găsească un echilibru între cerințele sindicale și posibilitățile bugetare. El a indicat că, în pofida eforturilor și a simulărilor, angajamentele financiare nu mai permit majorări semnificative peste limita de 10 miliarde lei, aspect influențat și de evaluările Rating-ului Moody’s.
Ministrul a criticat, de asemenea, lipsa de responsabilitate față de alte categorii de angajați publici, subliniind că sectorul cultural a fost și el afectat de creșteri și diminuări ale finanțării. În plus, a explicat că promisiunile populiste și șantajele politice au dus lablocaje și la pierderea șanselor de reformă sustenabilă, atât pe plan național, cât și pentru accesul la fondurile europene din PNRR.
Reforma salarizării în sectorul public rămâne un proces blocat, cu un impact direct asupra profesorilor, medicilor și personalului sanitar, dar și asupra celorlalte categorii de angajați publici, în condițiile în care discuțiile purtate până acum nu au avut rezultate concrete.
