Elevii din România utilizează tot mai frecvent inteligența artificială pentru teme, pregătirea examenelor și învățarea de limbi străine, de multe ori în afara cadrului formal educațional. Profesorii o folosesc, în principal, pentru a economisi timp în planificarea lecțiilor, evaluarea și feedback-ul asupra elevilor, precum și pentru sarcini administrative. Autoritățile școlare adoptă instrumente AI pentru monitorizarea absenteismului și identificarea riscului de abandon școlar, relevă un raport al Băncii Mondiale transmis vineri dimineața.
Utilizarea AI în procesul educațional
Raportul evidențiază că ecosistemul local EdTech, format din companii autohtone, ONG-uri și platforme internaționale, umple golurile lăsate de lipsa de ghidare publică în domeniu. Provocările majore sunt reprezentate de disparitățile de acces între zonele rurale și cele urbane, lipsa unui cadru național pentru AI în educație, reglementări insuficiente în domeniu și dificultăți în integrarea tehnologiei în curricula școlară.
Bariere de infrastructură
Accesul la echipamente digitale rămâne problematic, chiar dacă investițiile din fonduri precum PNRR au fost semnificative. Conform rezultatelor din PISA 2022, 26% dintre elevii români învață în școli unde directorii raportează lipsa resurselor digitale, comparativ cu media OECD de 24%. Investițiile, peste 1 miliard de euro prin PNRR în cadrul Componenta 15 și alte programe precum „Școala de Acasă”, au adus peste 250.000 de laptopuri în timpul pandemiei, dar echipamentele disponibile sunt adesea învechite sau limitate exclusiv la laboratoarele de informatică. În zonele rurale, aceste diferențe sunt și mai accentuate, cu o treime dintre familiile comunităților de romi nefăcând acces regulat la dispozitive precum calculatoare, laptopuri sau tablete, smartphone-ul fiind singurul dispozitiv disponibil.
Pe partea de conectivitate, România deține unul dintre cele mai bune rate din UE în acoperirea broadband-ului fix, însă viteza și fiabilitatea conexiunii diferă radical între urban și rural. Astfel, 95% dintre elevii din orașe au acces la internet, comparativ cu 83% în zonele rurale. Elevii rurali se confruntă frecvent cu probleme de conectivitate, fiind nevoiți să recurgă la hotspot-uri mobile temporare pentru a participa la lecții online. Deși prețul internetului este relativ redus, reprezentând aproximativ 6,3% din venitul mediu lunar, acesta poate fi o barieră chiar și pentru familiile cele mai sărace din mediul rural.
Pentru utilizarea instrumentelor AI, fondurile provenite din PNRR acoperă achiziția de dispozitive și laboratoare, precum și formarea personalului, însă absența unui buget dedicat pentru licențele comerciale AI precum ChatGPT Plus reprezintă o limitare. Costul per elev pentru aceste resurse financiare ajunge la circa 2.050 de euro, dar acest plafon acoperă doar operarea de bază, fără licențe SaaS specializate, ceea ce face ca mulți profesori să utilizeze versiuni gratuite sau să acceseze platforme AI ocazional.
Bariere sistemice și reglementări
Un aspect critic identificat în raport este lipsa unei strategii naționale dedicate aplicării AI în educație. Documentul menționează că Strategia Națională AI 2024-2027 are un caracter general și nu prevede reguli specifice pentru sectorul educației, în special în domeniul protecției datelor, eticii sau achizițiilor. Frecventele schimbări de conducere în cadrul Ministerului Educației afectează implementarea unor politici coerente.
Integrarea AI în curricula școlară nu este încă bine definită. România se află între modelul „AI ca materie separată”, cum este exemplificat de opționalul „Introducere în Machine Learning” pentru clasele XI-XII, și abordarea transversală, fără a beneficia însă de o politică clară sau de evaluări specifice în ceea ce privește utilizarea tehnologiei în procesul de învățare. În prezent, instrumentele AI nu sunt incluse formal în cadrul evaluărilor naționale, precum Evaluarea Națională sau Bacalaureatul, care rămân axate în principal pe memorare.
Inovarea în domeniu se face îndeosebi prin inițiative mici, finanțate predominant de ONG-uri, având dificultăți în a fi replicate pe scară largă din cauza dependenței de granturi și a lipsei unor mecanisme de finanțare pe termen lung. Parteneriatele public-private se confruntă cu obstacole precum proceduralitatea achizițiilor publice, cerințele complexe legate de conformitatea GDPR și AI Act, deciziile fragmentate ale școlilor și capacitatea variată a instituțiilor de a adopta noile tehnologii, în special cele din zonele rurale.
Alfabetizare digitală și incluziune
Dacă 91% dintre profesori afirmă că pot integra tehnologia în predare, doar 28% au competențe solide de editare video, iar 12% utilizează constant aplicații de teste online. O diferență semnificativă apare între alfabetizarea digitală de bază și utilizarea pedagogică, peste 65% dintre cadrele didactice exprimând nesiguranță în aplicarea acestor tehnologii la clasă.
La nivelul elevilor, rezultatele arată un decalaj major: aproape jumătate dintre absolvenții de clasa a VIII-a nu ating pragul minim de competențe digitale, scorul mediu fiind de 418, față de media internațională de 476. PISA 2022 indică un scor mediu de 428 la gândire computațională, în timp ce România deține cel mai scăzut nivel de competențe digitale de bază în UE, cu doar 27,7% dintre elevi evaluabili în acest domeniu, față de media europeană de 55,6%. În plus, 82% dintre elevi au fost martori la bullying sau cyberbullying, iar 49% au fost victime.
Pentru grupurile vulnerabile, situația este și mai gravă. România înregistrează cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu din UE, de 16,8%, cu vârfuri de 26% în regiunea Sud-Est. Elevii din școli în comunități dezavantajate obțin cu 80-100 de puncte mai puțin la citire decât cei din școli urbane avantajate, echivalentul a peste doi ani de școală. În comunitățile de romi din mediul rural, 30% dintre adulți sunt analfabeți funcțional, ceea ce limitează considerabil capacitatea de sprijin pentru utilizarea sigură a AI.
Recomandări pentru un parcurs mai clar
Banca Mondială propune, în raport, dezvoltarea unui ghid național și a unei foi de parcurs pentru utilizarea etică a AI în educație, aliniate cu Strategia Națională AI, EU AI Act și cadrele DigComp. Se recomandă înființarea unui Task Force permanent pentru AI în educație pentru coordonare pe termen lung.
Raportul subliniază necesitatea reorientării formării cadrelor didactice, trecând de la simple sesiuni de training spre coaching în clasă și rețele de mentorat. În plus, se evidențiază importanța integrării competențelor AI și digitale în curricula națională și a utilizării instrumentelor AI în sistemul de evaluare, atât pentru a asigura o pregătire adecvată, cât și pentru a evita poziționarea AI ca un simplu element „extra”.
Planurile de infrastructură trebuie să includă cicli de viață pentru echipamente, conexiuni stabile și finanțare predictibilă, nu doar proiecte punctuale. În plus, este necesară o politică de echitate și incluziune care să direcționeze sprijinul prioritar către școlile rurale și comunitățile vulnerabile, monitorizată pe regiune și statut socio-economic.
Parteneriatele între sectorul public și cel privat trebuie structurate pentru cercetare și inovație, cu dialog regulat, pentru a facilita adoptarea în școli și dezvoltarea de soluții specifice nevoilor locale.
Raportul Băncii Mondiale poate fi consultat pentru more detalii despre aceste recomandări.
