Un fizician brazilian a analizat scena celebră din serialul „Star Trek: The Next Generation” și a demonstrat că, în teorie, manevra lui Jean-Luc Picard ar putea genera efecte vizuale mai complexe decât cele percepute în serial, dacă acceptăm premisa deplasării mai rapide decât lumina. Studiul realizează o corelație între explicațiile fictive și principiile fizicii, dar nu sugerează posibilitatea construirii unui motor warp.
Nava care părea să fie în două locuri simultan
În episodul „The Battle”, din primul sezon, Picard își amintește o confruntare în timpul comenzii navei Stargazer. Pentru a evita un atac, navele ajung aproape de învăluire cu viteza warp, apoi nava lui Picard se oprește brusc și deschide focul asupra adversarului. Conform scenariului, această mișcare promovează ideea că nava depășește viteza luminii, iar adversarul vede simultan pozițiile anterioare și actuale ale navei, ceea ce le permite să tragă greșit.
Un specialist în fizică de la Universitatea Federală ABC din Brazilia, Nicolás de Aguiar Alves, a analizat această situație. El a observat că, dacă acceptăm posibilitatea teoretică a deplasării mai rapide decât lumina, scena poate genera până la trei imagini ale aceleiași nave din cauza propagării luminii. Aceasta se datorează faptului că lumina emisă în momente diferite ajunge la observator în același timp, ceea ce poate duce la confuzie vizuală.
Analiza nu implică că nava fizic s-ar multiplica, ci doar că informația vizuală percepută de adversar ar fi diferită de poziția reală a navei. Această diferență evidențiază modul în care propagarea luminii explică iluzia vizuală creată de manevra navală.
Calculele nu înseamnă că putem construi un motor warp
Deși studiul sugerează ipotetic posibilitatea ca o navă să apară în mai multe locuri simultan vizual, viteza luminii în vid, de aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă, limitează orice comunicare locală mai rapidă decât aceasta. În realitate, tehnologia pentru un motor warp nu este posibilă în prezent și nu este susținută de aceste calcule.
Există însă fenomene reale în care particulele depășesc viteza luminii într-un mediu material. Un exemplu este radiația Cerenkov, care apare în apa unor reactoare nucleare, unde particulele încărcate electric traversează mediul mai repede decât viteza luminii în apă, cauzând o strălucire albăstruie. Acest fenomen nu încalcă limitele relativității, deoarece nu depășește viteza luminii în vid, ci doar în mediul specific.
Studiul subliniază distincția între depășirea vitezei luminii în mediu și în vid. De aceea, evenimentele vizuale sau fenomenele observate în astfel de condiții nu contrazic legea fundamentală a relativității, ci reprezintă consecințe ale modului în care propagă radiația în diferite medii.
