Genomul Chihuahua păstrează urme de ADN provenit din încrucișări cu coioți, arată un studiu publicat în *Nature Communications*. Descoperirea sugerează o legătură genetică mai complexă între câini și canidele sălbatice din America, chiar înainte de sosirea europenilor.
Metodologia folosită și rezultatele studiului
Cercetătorii au dezvoltat două programe, Gnomix și Gnofix, pentru a analiza „local ancestry inference”. Aceste instrumente identifică din ce populație provine fiecare segment de ADN al unui animal. Au analizat 531 de genomuri canine, folosind 191 de referințe, inclusiv coioți, lupi și diverse rase de câini. În cazul rasei Chihuahua, au observat segmente cromozomiale care se încadrează în grupul genetic al coioților.
Semnificația descoperirii
Rezultatele indică o introgresie genetică veche, adică animale din rasele domestice au avut încrucișări cu coioți în trecut. Studiul nu determină procentul exact de ADN provenit din coioți în genomul Chihuahua sau momentul precis al acestor împletiri genetice.
Context istoric și implicații
Studiul contrastează cu imaginea că rasa Chihuahua s-ar fi format exclusiv prin domesticire. Descoperirile sugerează că diferite populații canine, după ce au fost domesticite, au continuat să se încrucișeze cu rude sălbatice, precum coioții. Această ipoteză este susținută de dovezi genetice ale unor încrucișări vechi, posibil precolumbiene, în culturile din America. Cercetătorii menționează că nu poate fi stabilit dacă aceste împerecheri au fost intenționate sau naturale și când anume s-au produs.
Relevanța pentru înțelegerea evoluției canine
Pentru câinii din America, noile date indică o evoluție mai ranforsată de amestecuri genetice, nu doar de evoluție izolată. Descoperirea vine după anunțul recent privind cel mai vechi câine confirmat genetic, care a trăit acum circa 15.800 de ani. Acest fapt mută înapoi cronologia primului contact între oameni și câini.
Legături cu alte rase din Mexic și America
Studiul a identificat și urme genetice ale câinelui mexican *Xoloitzcuintli* în genomul său, în proporție de 4,03%. Aceasta indică o contribuție a câinilor precolumbieni la formarea rasei, estimată anterior la circa 3%. Aceste date confirmă continuitatea genetica a acestor rase locale din patrimoniul american.
Puncte cheie despre încrucișări și implicarea culturii
Specialiștii notează că încrucișările între câini și coioți au avut loc probabil în milenii premergători sosirii europenilor pe continent. Cultura precolumbiană a putut include împerecheri intenționate sau naturale, influențând astfel diversitatea genetică a câinilor din regiuni precum Mexic sau alte zone din America.
Noul studiu nu stabilește ab initio dacă particularitățile genetice observate sunt rezultatul unor imperecheri planificate sau naturale, ci doar confirmă existența unor legături genetice vechi între câini și canidele sălbatice americane.
