Arheologii turci au descoperit în apropierea insulei Kekova, în provincia Antalya, cea mai veche epavă cunoscută până în prezent, datată între 4.400 și 4.700 de ani, în perioada Epocii Bronzului timpurii. Descoperirea include peste 30 de vase ceramice și trei ancore de piatră, situate la aproximativ 30 de metri adâncime, iar încărcătura păstrează urme ale mărfurilor transportate în urmă cu aproape cinci milenii.
Detaliile descoperirii și stabilirea vechimii
Nava însăși nu mai are structură de lemn vizibilă, însă analiza ceramicei a permis stabilirea vechimii. Vasele au două mânere, o nervură centrală proeminentă și bază plată, fiind comparate cu artefacte din Egipt și Orientul Mijlociu, ceea ce indică o origine din perioada Epocii Bronzului Timpurii. Datarea a fost realizată prin analiza stilului ceramicii, deoarece lemnul nu a mai rămas.
Contextul arheologic și interpretările
Potrivit profesorului Hakan Öniz de la Akdeniz University, această comparație plasează epava în perioada de acum între 4.400 și 4.700 de ani. Comunitatea arheologică manifestă însă prudență, deoarece datarea se bazează pe încărcătură și contextul arheologic, nu pe lemn. Situl este considerat un candidat la recordul pentru cea mai veche epavă din lume, dar nu a fost încă confirmat oficial.
Remanențele din vase și semnificația descoperirii
Unul dintre aspectele rare este conservarea residueelor din interiorul vaselor ceramice. Cercetătorii speculează asupra naturii substantelor, considerând posibil ulei de măsline, vin sau rășini vegetale. Analizele argilei sugerează că unele vase au provenit din Valea Iordanului, indicând eventuale rețele comerciale extinse în estul Mediteranei. În plus, vasele sunt similare cu cele descoperite în Egipt și Grecia, fiind parte a unui sistem de schimburi și deplasări din acea perioadă.
Ruta posibilă a vasului și condițiile de scufundare
Nava, estimată la circa zece metri lungime, ar fi avut drept destinație Troia sau Creta. Ruta presupune traversarea unor distanțe mari în condiții de navigație dificilă, în vremuri în care marinarii se bazau pe vânt și curenți. În apropierea zonei Kekova, curenții și vânturile puternice au dus, cel mai probabil, la scufundarea navei. Prezența a trei ancore masive de piatră sugerează că navele foloseau ancore de rezervă pentru perioadele de navigație lungă.
Compararea cu alte situri arheologice
Până în prezent, cel mai vechi sit arheologic underwater cunoscut era epava de la Dokos, din Grecia, datată în jurul anului 2200 î.Hr., cu o vechime de aproximativ 4.200 de ani. Situl de la Kekova, dacă va fi confirmat, ar depăși această vechime cu câteva sute de ani. De menționat, însă, că epava din Marea Neagră, descoperită în largul Bulgariei, este datată la circa 2.400 de ani și are structura lemnului conservată datorită condițiilor de adâncime și lipsa oxigenului.
Artefactele și conservarea
Vasele descoperite sunt supuse proceselor de conservare pentru a preveni degradarea după atât de mulți ani sub apă. În curând, artefactele vor fi expuse în noul Muzeu de Arheologie Subacvatică din Antalya. În plan, se află și conservarea detaliilor legate de încărcătură, pentru a oferi o imagine mai clară asupra activităților comerciale din acea perioadă.
Semnificația pentru istoria maritime
Pentru cercetători, această descoperire reprezintă o fereastră spre comerțul și navigația din perioada Epocii Bronzului. Artefactele, inclusiv mărfurile și tehnicile de producție a ceramicii, vor oferi informații despre rețelele comerciale extinse, în condițiile în care acea zonă era marcată de condiții naturale dificile, precum curenți și vânturi puternice.
În total, aceste artefacte rămân mărturii ale unei activități maritime intense, ce s-a desfășurat cu aproape 5.000 de ani în urmă, în regiunea de coastă a Turciei actuale.
