O toxiinfecție alimentară poate avea consecințe care durează luni sau chiar ani după dispariția simptomelor. Aproape una din zece persoane care trec printr-o infecție intestinală dezvoltă sindrom de intestin iritabil postinfecțios, o afecțiune caracterizată prin dureri abdominale persistente și tulburări ale tranzitului intestinal.
Asocieri între infecții și sindromul de intestin iritabil postinfecțios
Infecțiile intestinale, cauzate de bacterii și paraziți, sunt frecvent legate de apariția sindromului postinfecțios. Printre agenții patogeni implicați se numără Giardia, Campylobacter, Salmonella, Escherichia coli și Shigella. Riscul de dezvoltare a sindromului este mai mare în urma infecțiilor bacteriene și parazitare decât în cele virale.
O analiză indică că aproximativ 9% dintre cazurile de sindrom de intestin iritabil au origini postinfecțioase. Un expert consideră însă că proporția reală ar putea fi de până la 60%, datorită faptului că mulți pacienți nu-și amintesc episodul infecțios care ar fi putut cauza boala.
Rezultatele focarelor recente din Statele Unite, asociate cu alimente precum salata verde, afinele congelate, germenii vegetali, ouăle și ardeii iuți, au readus în discuție această tematică. Un focar cauzat de parazitul Cyclospora, în special, a infectat aproape 13.000 de persoane.
Cauze și mecanisme potențiale ale sindromului postinfecțios
Deși cercetările au fost efectuate de zeci de ani, cauzele exacte ale sindromului de intestin iritabil postinfecțios nu au fost încă pe deplin elucidate. Specialiștii cred că modificările apărute în organism după o infecție intestinală pot juca un rol major.
Riscul este mai mare după infecții bacteriene și parazitare decât după cele virale. Agenții patogeni frecvent asociați sunt Giardia, Campylobacter, Salmonella, Escherichia coli și Shigella. Efectele acestor infecții pot include dereglementarea echilibrului microbiomului intestinal.
Modificări ale microbiomului și impactul acestora
Infecțiile pot perturba comunitatea de microorganisme din intestin, Ecosistemul microbian poate dura zile sau săptămâni pentru a se recăpăta. În anumite cazuri, însă, aceste modificări devin permanenete, afectând sistemul digestiv pe termen lung.
Un gastroenterolog de la Mayo Clinic a comparat efectul asupra microbiomului cu un șoc, în urma unui studiu de un an pe un grup restrâns de pacienți. S-a observat că anumite microorganisme dispărute în timpul infecției nu au mai reintrat în comunitate.
Modificările în microbiom pot avea consecințe secundare, precum creșterea activității enzimelor proteazice, care descompun proteinele, precum și dereglarea sistemului imunitar la nivelul intestinului. Acestea pot contribui la persistența simptomelor gastrointestinale.
Sistemul nervos intestinal și hipersensibilitatea
Infecțiile pot afecta și sistemul nervos enteric, rețeaua de neuroni din pereții intestinului responsabili de motilitate și transmiterea senzațiilor. Studii pe modele animale indică deteriorarea sau distrugerea anumitor neuroni, rezultând modificări de durată ale motilității intestinale.
Un gastroenterolog de la Universitatea din Chicago semnalează că pacienții pot dezvolta o sensibilitate exagerată a intestinului, percepând contracțiile musculare normale ca dureroase. Acest fenomen este frecvent în sindromul de intestin iritabil postinfectios.
O ipoteză propune că reacția imună la infecție poate genera anticorpi care reacționează și împotriva propriilor țesuturi, facilitând astfel creșterea permeabilității mucoasei și iritația persistentă. Acest proces ar putea explica atât sensibilitatea crescută, cât și inflamația continuă.
Provocări în înțelegerea completă a afecțiunii
Cercetătorii nu au stabilit încă în ce măsură microbiomul, inflamația, reacțiile imunitare și hipersensibilitatea nervoasă contribuie, separat sau în combinație, la dezvoltarea sindromului. Lipsesc date clare pentru a demonstra dacă modificările intervenite după infecție sunt cauza principală sau doar un factor secundar.
Studiile ulterioare continuă pentru a identifica mecanismele exacte ale acestei afecțiuni, într-un context în care incidența focarelor de infecții alimentare realizate din alimente periclitează sănătatea publică.
