Fostul premier și liderul PNL, Ilie Bolojan, afirmă că decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) referitoare la restanțele salariale ale magistraților confirmă poziția sa. El susține că hotărârea ar oferi Guvernului argumentul pentru a evita plata sumelor restante, considerând că această situație reprezintă o problemă morală și economică pentru România.
Decizia CEDO și poziția lui Bolojan
CEDO a hotărât că magistraților români nu le-au fost încălcate drepturile fundamentale prin plata eșalonată a salariilor câștigate în instanță. În comunicatul emis joi, Curtea afirmă că nu este de competența instanței europene să se substituie autorităților naționale în administrarea bugetului.
Ilie Bolojan a reacționat joi seară pe Facebook, afirmând că decizia CEDO demonstrează că are dreptate în chestiunea plății restante. El consideră că, în contextul economic actual, plata rapidă a unor sume uriașe, ce pot ajunge la miliarde de lei, nu este oportună. Liderul PNL critică implicațiile bugetare ale unei astfel de plăți, pe care o numește o formă de aristocrație bugetară, și afirmă că această abordare ar putea fi discreționară.
Ce spune CEDO despre atribuțiile instanțelor naționale
Decizia prin care a respins plângerile a cinci magistrați români privind plata restanțelor explică că instanța europeană nu intervine în deciziile bugetare ale României. Curtea Europeană remarcă că responsabilitatea parafării bugetului revine autorităților naționale, precum Guvernul și Parlamentul, și nu instanțelor judecătorești sau Curții Constituționale.
CEDO precizează că deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au influențat cadrul juridic pentru remunerația judecătorilor. În decizie se menționează că instanțele naționale au depășit atribuțiile lor, în opinia Curții, și că modul de împărțire a fondurilor publice trebuie să fie stabilit de autoritățile politice, indiferent de situația economică.
Reacția și interpretarea autorităților naționale
Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat inițial că decizia CEDO trebuie analizată cu atenție, luând în considerare toate argumentele și nuanțele. Ulterior, instituția a transmis un comunicat în care afirmă că speța analizată de Curtea Europeană se referea la compatibilitatea mecanismelor de eșalonare și întârzieri în executarea hotărârilor judecătorești cu garanțiile Convenției.
Înalta Curte leagă cauza de respectarea de către autorități a propriului cadru normativ și a obligațiilor de a asigura resursele bugetare necesare pentru plata hotărârilor judecătorești. În comunicat, instituția subliniază că diferența constă în faptul că modul de reglementare al executării obligațiilor financiare este diferit de obligația de a respecta legislația în vigoare.
În declarația oficială se explică că decizia CEDO nu soluționează în mod direct litigiul inițial și că nu intră în evaluarea legalității deciziilor bugetare adoptate de Guvern și Parlament. În plus, ÎCCJ subliniază că distincția dintre reglementarea modalităților de executare și obligația de a urma regulile instituite este fundamentală pentru înțelegerea cauzei.
Aceste explicații sugerează că instanța supremă nu vede hotărârea CEDO drept un hotărâtor în procesul de plată a restanțelor. În același timp, justiția română afirmă că decizia nu invalidează pretențiile în cadrul altor proceduri, acestea fiind considerate ca având obiect și temeiuri juridice distincte.
În context, oficialii români confirmă că responsabilitatea pentru stabilirea politică și bugetară revine exclusiv autorităților alese, nu instanțelor de judecată. Decizia europeană a subliniat limitele cadrului în care justiția națională poate interveni asupra deciziilor economice și bugetare, în condițiile faptului că acestea derivă din competența exclusivă a autorităților politice.
