Negocierile privind reconfigurarea scenei politice, precum și delimitarile zonelor de influență economică ale numeroaselor facțiuni în care s-au fragmentat serviciile secrete românești, se apropie de finalizare. Procesul pare să se stabilizeze în culise, cu efecte în patru direcții, evidențiază jurnalistul Cristian Grosu, de la Curs de Guvernare, într-o opinie publicată în Hotnews.
Într-un articol publicat în ianuarie, după anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, concluzionam că urmează un an de negocieri între tabere pro-europene și pro-Ruse, după trădarea relației României cu lumea occidentală. Acestea evoluează în culoare palidă, în culisele politicii.
Anticipam că vor avea loc tensiuni între cei care dirijează, urmate de discuții (fără ghilimele) atât pentru reașezarea pe scena politică, cât și pentru delimitarea ariilor de influență economică ale multitudinii de facțiuni în care s-au divizat serviciile secrete locale.
Utilizez termenul ”servicii secrete” în loc de ”servicii de informații” pentru că, din perspectiva societății, acestea funcționează în secret. Sunt considerate servicii de informații doar din punctul de vedere al anumitor categorii politice și exclusiv față de ele însele. Ar fi benefic ca aceste structuri să fie și ”de informații” din punctul de vedere al intereselor naționale ale României…
Ultimele săptămâni indică o apropiere de final a acestor negocieri, iar pentru cel puțin un ciclu electoral, evenimentele urmează să se stabilizeze în culise, având efecte pe patru fronturi: scena politică, politica externă, economia strategică și procesul de reformare a României.
Câteva informații și declarații din ultimele trei săptămâni
1. Pe 25 septembrie, președintele Nicușor Dan afirmă direct că SRI s-a amestecat în politică și economie. Este primul lider de la Emil Constantinescu încoace care indică o zonă din serviciile de informații — în 1999, Constantinescu vorbea despre „structuri”.
Nicușor Dan are dreptate: SRI a fost greu exclus formal din ecuația judiciară a țării, influențând decizii politice și economice, favorizând interesele anumitor companii controlate indirect de această structură.
De asemenea, comunicatele vechiului DNA menționează adesea, în legătură cu anchetele politicienilor, sprijinul Serviciului Român de Informații, indicând implicarea sistematică în astfel de cazuri.
2. La începutul lunii octombrie, Traian Băsescu declară că fostul candidat Călin Georgescu nu este „omul rușilor”, ci un produs al administrației românești, și critică întârzierea anchetei împotriva sa, considerând-o nejustificată.
Privind spre Rusia, nu putem ignore faptul că parcursul lui Georgescu indică implicarea unui actor statal de anvergură, iar mecanismele din spate sugerează influențe de la nivel înalt.
Traian Băsescu subliniază, însă, direcția contrară: el indică spre SIE, serviciul de spionaj exterior, în contextul unei componente politice pro-estice în PSD, și rolul acestuia în formularea politicii externe a României.
SIE, care are o influență considerabilă în partidele și în mediul diplomatic al României, a avut dificultăți recente, precum cazul memorandului naval cu Bulgaria, semnalând slăbiciuni în capacitatea de reacție și informare.
Structura de conducere a SIE a fost asigurată temporar de generalul Silviu Predoiu, iar în ultimii ani, această structură s-a implicat în afaceri și conexiuni cu actori pro-ruși, precum Sebastian Ghiță sau grupările Ilan Șor și Vladimir Plahotniuc.
Din regiunea Orientului Mijlociu, unde România a avut influență în trecut, implicarea serviciilor de informații pare să se fi redus, focusul fiind pe afaceri, dar și pe conflicte și destabilizări generate de factorii externi.
Fenomenul scandalului Black Cube evidențiază războiul intern dintre serviciile de informații, la nivelul unor conflicte de interese și operațiuni secrete dezvăluite public.
3. La finalul săptămânii, pe 11 octombrie, Ludovic Orban, fost președinte al PNL și ex-premier, afirmă în cadrul unei emisiuni că SRI nu a reușit să identifice rețele din zona de spionaj care acționează împotriva ordinii constituționale. Întrebat despre expulzările de suspecti de spionaj, el subliniază deficiențele sistemului.
Este clar că agresiunea hibridă a Rusiei a crescut din 2014, iar procedurile și reacțiile sistemului românesc de informații au avut lacune, iar demisia directorului Eduard Helvig accentuează această situație.
4. La scurt timp, pe 13 octombrie, surpriza: Sorin Grindeanu anunță că Partidul Social Democrat va organiza alegeri interne pe 7 noiembrie, cu el singur candidat, susținând rolul major în partid al unei facțiuni apropiate de est.
Sunt de remarcat și candidatul Claudiu Manda, pentru o poziție de conducere, având o trecută în comisia de control al SRI și conexiuni cu structuri suspecte din trecut.
5. În aceeași zi, Nicușor Dan anunță că noua strategie de apărare națională va include și lupta antiteroristă și combaterea corupției, subliniind responsabilitatea și rolul SRI în aceste domenii pentru stabilitatea și securitatea României.
6. În contextul conflictelor și amenințărilor moderne, serviciul de informații DGIA are un rol esențial în menținerea apărării naționale, mai ales în condiții de război activ în Ucraina și amenințări din partea altor actori externi.
Recent, au fost inițiate două investigații: una privind contracte militare realizate cu firme controlate de cetățeni ruși sau afiliați, și alta despre achiziții de armament dispuse la o fabrică din Craiova, deținute de un om de afaceri rus, pentru a evidenția riscurile de influență externă și potențiale vulnerabilități în sistemul de apărare.
Este evident că legăturile dintre unele entități cu interese rusești și sectorul apărării sugerează existența unor rețele complicate, care trebuie monitorizate și contracarate cu fermitate, pentru siguranța națională.
Ce înțelegem din acest conflict ascuns — cine ce a negociat?
Se pare că la finalul acestor negocieri se va ajunge la un echilibru (inimaginabil de fragil, dat fiind natura industriei informațiilor și secretelor), însă cu consecințe pentru întreaga societate românească. Acest ”echilibru” poate, din păcate, însemna evadarea din responsabilitate pentru trădătorii din ultimele decenii, în ceea ce privește atacurile hibride ale Rusiei.
Iată câteva consecințe posibile:
a) Cea mai gravă este posibilitatea ca persoanele sau grupările care au colaborat sau au compromis țara să nu fie descoperite sau sancționate, iar adevărații vinovați să-și negocieze libertatea sau intereselor lor personale, ascunși de ochii publicului.
”Dacă vom identifica dovezi, acestea vor fi concrete, bine direcționate, și vor fi prezentate cu grijă, cu scopul de a elimina din joc anumite structuri sau persoane implicate în trădare sau influență externă, dar și pentru a ameliora conflictele interne dintre facțiuni, politicieni și oameni de afaceri.” — erau concluziile noastre din ianuarie.
b) Aceste jocuri de influență între grupări din serviciile secrete și mediul economic devin normă, facilitând operațiuni bine organizate, ce depășesc economia normală și creează cutume de loialitate față de anumite structuri și interese.
c) Procesul de reformare națională are de suferit, fiind blocat de interese pogonice și de politică, iar digitalizarea și modernizarea administrației rămân în stand-by, în timp ce resursele de stat sunt controlate de grupări que fel deainteresează această situație.
d) În lumea tehnologiei și a inteligenței artificiale, războiul informațional devine din ce în ce mai imprevizibil, iar manipularea maselor și influența asupra opiniilor publice le transformă pe acestea în arme de luptă eficiente pentru toate taberele, ca o sabie a lui Damocles deasupra cetățenilor.
După ultima ședință a CSAT, președintele Nicușor Dan afirmă că Rusia rămâne cel mai mare pericol pentru securitatea României și Europei, solicitând un răspuns ferm din partea instituțiilor naționale.
Ecuația complexă pentru politicianul Dan
Toate exemplele anterioare indică o simplificare a reconfigurărilor din serviciile de informații, însă realitatea este mult mai complicată: zonele de influență sunt netmai importante și se extind pe multiple nivele, în special prin alianțe și interese din zona afacerilor și a politicii interne și externe.
Societatea civilă trebuie să fie conștientă de aceste rețele, dine display de generații și de structurile vechi, de la Florian Coldea la Silviu Predoiu, sau Dumitru Dumbravă, care au rămas active nu pentru distracție, ci pentru a influența decizii și pentru a menține legături cu vechiul sistem de putere.
Și toți aceștia beneficiază de un anumit sprijin, iar democrația se află sub presiune, într-o vreme în care încrederea în instituții și în procesul electoral se eroda din cauza influențelor obscure.
Pentru a înțelege această dinamică, trebuie să efectuăm „permutații” și combinații din cele patru aspecte discutate mai sus, pentru a construi o imagine reală și durabilă a mecanismelor ce conduc în spatele deciziilor politice și de securitate.
Să sperăm că Nicușor Dan va avea discernământul și curajul să facă alegerile corecte în această chestiune complexă.
Acest articol a fost inițial publicat pe CursdeGuvernare.ro