România se confruntă cu una dintre cele mai instabile politici fiscale din Uniunea Europeană. Într-un singur an, Codul Fiscal poate suferi zeci de modificări, fără o strategie coerentă, fără o evaluare de impact și adesea fără norme de aplicare clare.
Această imagine este ilustrată de Dan Bădin, partener Deloitte și unul dintre cei mai respectați consultanți fiscali din România, care a subliniat marți, într-o conferință de specialitate, că „frecvența modificărilor fiscale nu reprezintă o reformă reală”.
Schimbări fără direcție clară
România trăiește, spune Bădin, într-un permanent status provizoriu fiscal. În loc de o strategie pe termen lung, avem reacții imediate: taxe introduse și eliminate, ordonanțe adoptate în mod spontan, norme nepublicate oficial.
„Nu avem o direcție precisă. Nu știm pe ce aspecte trebuie să ne concentrăm și ce măsuri trebuie luate astăzi pentru a avea un viitor mai stabil.”
Această lipsă de perspectivă afectează în mod direct mediul antreprenorial: planurile investiționale devin riscante, costurile de conformare se măresc, iar încrederea în sistem scade. În prezent, România are unul dintre cele mai ridicate niveluri de deficit bugetar în UE, iar presiunea fiscală se compensează prin taxe noi și raportări tot mai complexe.
„Cerințele de raportare și costurile suportate de contribuabili pentru declarații fiscale au crescut semnificativ. Implementarea soluțiilor tehnologice a presupus cheltuieli mari pentru contribuabili, costuri care continuă pentru menținerea și actualizarea sistemelor de raportare. Există o multitudine de cerințe pe agenda fiscală a fiecărui plătitor de taxe din România.”
Este clar că, pe lângă multiplele schimbări, acestea sunt adesea ambigue. Este nevoie de norme clare, însă acestea sunt dificil de obținut. Solicităm clarificări de la autorități, însă uneori nu vin sau, dacă apar, nu aduc explicații concrete. Nu există o interpretare unitară a legislației fiscale,” afirmă Bădin.
El a abordat și incoerența în activitatea administrativă.
„ANAF comunică diferit față de instanțe, iar consultanții fiscali au opinii divergente”
Această lipsă de unitate în interpretarea normelor legale generează incertitudine și poate conduce la abuzuri. Autoritatea fiscală solicită raportări suplimentare, însă nu furnizează explicații coerente, iar contribuabilii pot avea surprize neplăcute în timpul controlului.
Este necesară o transparență clară în aplicarea legislației fiscale, lucru care lipsește în prezent. Zona de „inovație fiscală” include impozite introduse doar în câteva țări, precum IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri). Acestea influențează apetitul pentru investiții, implică costuri adiționale și pot impozita nu doar profitul, ci și pierderile. Întrebarea este: de ce ar dori investitori să vină în România?”, precizează consultantul.
Colectarea taxelor reprezintă o altă problemă esențială. „Plătitorii corecți de taxe se întreabă: dacă eu achit corect taxele, de ce trebuie să suport în continuare creșteri de impozite, în timp ce autoritățile nu se concentrează pe combaterea economiei informale? Știe ANAF unde se face evaziune fiscală? Dacă da, de ce nu acționează în acele zone?”, întreabă Bădin.
Mai mult, digitalizarea, care ar fi trebuit să simplifice procedurile, s-a transformat într-o povară suplimentară. Contribuabilii au investit milioane în sisteme informatice, dar raportează mai mult și mai dificil.
O reformă fiscală autentică necesită claritate și respect
Pentru mediul de afaceri, o reformă reală nu înseamnă doar fluctuații ale nivelului impozitelor, ci transparență, predictibilitate și echitate.
„În alte țări, modificările fiscale se analizează cu 2–3 ani înainte, iar implementarea se face după o perioadă de pregătire de cel puțin un an. La noi, schimbările apar abrupt, spre finalul anului, și intră în vigoare imediat, pe 1 ianuarie.”
Contribuabilii solicită respect și tratament de parteneriat, nu privilegii. Atâta timp cât statul îi tratează ca pe suspecți de evaziune, și nu ca pe parteneri economici, conformarea voluntară va continua să scadă.
„Din păcate, digitalizarea realizată în ultimii ani nu a adus beneficiile așteptate. A presupus investiții considerabile din partea contribuabililor pentru implementarea și întreținerea sistemelor, însă rezultatele sunt slabe: raportăm la fel de mult sau chiar mai mult, iar procesul nu este simplificat.”, afirmă partenerul Deloitte.
Bădin menționează că digitalizarea trebuie să simplifice, nu să complice: „Reformele recente nu inspiră încredere, fiind percepute ca eforturi unilaterale. Sistemul favorizează anumite categorii de contribuabili, ceea ce duce la scăderea conformării voluntare și a solidarității fiscale. Oamenii nu mai au motivație să plătească corect taxele.”
O reformă autentică trebuie să introducă reguli clare, simple și să asigure o aplicare unitară, încheie consultantul fiscal.