De-a lungul secolelor, vaca a fost considerată mai degrabă ca un element de decor al vieții rurale: previzibilă, docilă, ușor de crescut, și atât. Din acest motiv, un gest aparent banal — o scărpinare mai ingenioasă — a reușit să schimbe percepția oamenilor de știință asupra capacităților cognitive ale bovinelor.
În ianuarie 2026, o femelă Brown Swiss din Austria, numită Veronika, a devenit subiect central în domeniul etologiei, după ce specialiști au documentat un comportament necunoscut până atunci la vite: utilizarea adaptabilă a unui obiect ca unealtă, în scopuri diferite, în funcție de „misiune”. Povestea începe dintr-un sat idilic din Carintia, la granița cu Italia, și ajunge într-o revistă de specialitate, relatează The Guardian.
Veronika locuiește în Nötsch im Gailtal, într-un peisaj de basm, cu păduri verzi, lacuri și munți, un decor descris de unul dintre cercetători ca fiind „cel mai idilic loc pentru o vacă austriacă”. Proprietarul ei, Witgar Wiegele, fermier ecologic și brutar, a observat de mult timp că animalul se joacă uneori cu bucăți de lemn și bețe, până când a observat că le poate folosi pentru a se scărpina în zone greu accesibile. În același timp, Wiegele a remarcat și comportamente sociale: Veronika recunoaște vocile membrilor familiei și vine imediat când este chemată.
Când înregistrările acestor comportamente au ajuns la experți în inteligența animalelor de la Universitatea de Medicină Veterinară Viena, reacția a fost rapidă: au mers pe teren pentru verificări și teste. În cadrul unor experimente controlate, au oferit animalului un obiect asimetric — o perie tip „deck brush”, cu peri și mâner neted — plasată în poziții diferite. Veronika nu s-a limitat la a trage întâmplător de obiect: îl ridica, îl repoziționa cu limba, apoi îl fixa cu dinții și îl folosea pentru a se scărpina, chiar și atunci când unghiul inițial era incomod.
Importanța utilizării aceluiași obiect în „două moduri”
Aspectul care a revoluționat percepția nu este doar faptul că vaca apucă o perie și se scarpină, ci mai ales „alegerea funcțională” a porțiunii potrivite din uneltă. Observațiile au indicat un pattern repetat: pentru zone cu piele grosoasă, precum spatele, Veronika prefera capătul cu peri; pentru zone sensibile, precum abdomenul și ugerul, selecta mânerul neted și folosea mișcări delicate. Inițial, cercetătorii au suspectat o coincidență sau o manevrare stângace, însă repetarea consecventă a alegerii a demonstrat despre o strategie, nu o simplă întâmplare.
În timpul mai multor sesiuni de testare, echipa a înregistrat zeci de exemple de utilizare a uneltei în scopul precis de a scărpina zone greu accesibile. Din punctul de vedere al definițiilor etologice stricte, aceasta înseamnă că animalul apucă intenționat un obiect, îi orientează partea funcțională către o „țintă” și produce un efect mecanic intenționat — criterii esențiale pentru a diferenția joaca de comportamentul cu scop clar.
Aici apare și comparația care a ieșit în evidență: utilizarea „multi-purpose” a aceleiași unelte — adică adaptarea diferitelor părți pentru contexte variate — este rară și a fost demonstrată convingător doar în câteva cazuri, în special la primate. În general, comportamentele legate de unelte sunt asociate cu păsări foarte inteligente sau primate, iar uneori și cu caracatițele. Astfel, când o bovină manifestă acest tip de comportament, discuția nu mai ține de un truc amuzant, ci despre o potențială capacitate cognitivă de neegalat.
Impactul descoperirii asupra percepției asupra vacilor și bunăstării acestora
Cazul Veronika nu sugerează că toate vacile vor începe de azi înainte să folosească unelte, însă indică că această abilitate ar putea fi prezentă în mod latent, dar neexploatată din lipsă de oportunitate. Un factor esențial este contextul: Veronika are 13 ani (vârstă rar întâlnită la bovine în condiții normale), trăiește într-un mediu stimulativ și are interacțiuni frecvente cu oamenii, factori care pot stimula explorarea și învățarea.
Mai mult, studiile recente arată tot mai clar că bovinele au capacități cognitive complexe: învață rapid asocieri, rețin informații pe termen lung și pot discrimina indivizi (inclusiv oameni), folosind indicii vizuale precum chipul și statura. Îmbinând această bază cu o viață mai îndelungată și oportunități de explorare, nu este exclus ca inovații precum scărpinatul cu unelte să devină mai frecvent.
Dacă ai tendința să minimalizezi capacitățile animalelor domestice, acest exemplu reprezintă o lecție de prudență: nu trebuie să confunzi lipsa de oportunități cu lipsa de potențial. Și, mai ales, nu trebuie să transformi o presupunere veche într-o „verificare” improprie. Veronika nu construiește unelte și nu „inventează” tehnologii, dar selectează, adaptează și utilizează un obiect cu o dexteritate neașteptată pentru o bovină. Cea mai interesantă concluzie este alta: dacă această abilitate a rămas ascunsă „mii de ani”, poate că există și alte comportamente sofisticate la bovine pe care încă nu le-am descoperit.