De ce două tipuri de conținut pe platformele sociale captează atenția noastră: videoclipurile cu feline și materialele extremiste? Pentru că acestea sunt cele oferite de algoritmii care „ne modelează” atenția, explică jurnalistul de investigații și autorul britanic Iain Overton, într-un interviu pentru publicul HotNews.
- „Consider că mințile noastre trebuie alimentate cu materiale constructive, la fel cum și corpurile noastre necesită hrană sănătoasă”, afirmă Iain Overton.
România reprezintă o democrație relativ tânără, cu o istorie încă disputată și instituții vulnerabile – un teren fertil pentru propagandă care transformă frica în unelte politice. Acest fapt este accentuat de Iain Overton, jurnalist britanic specializat în investigații și director al ONG-ului Action on Armed Violence, care supraveghează violența armată global și impactul asupra civiliților, politicilor publice și drepturilor omului.
Overton a vizitat România la invitația Editurii Corint pentru a discuta despre lucrarea sa „Prețul Paradisului. Cum au transformat lumea atentatele sinucigașe”, tradusă în limba română de Sorin Şerb.
Fost reporter pentru BBC, colaborator la The Guardian, Foreign Affairs și Los Angeles Times, a primit două premii Amnesty Media, un BAFTA și un Peabody, și a participat frecvent la dezbateri ONU privind terorismul și violența politică.
El atrage atenția că amenințarea majoră pentru democrații nu mai provine doar din terorismul tradițional, ci și din radicalizarea discursului politic, propaganda digitală și inteligența artificială, care pot amplifica ura la scară industrială.
Ce conține „manualul” lui Putin
– HotNews: Ne puteți explica cum se construiesc mesajele urii?
– Iain Overton: Cred că, în ultimii 25 de ani, în contextul „războiului împotriva terorii”, s-a instaurat ideea că terorismul reprezintă o amenințare constantă – ce poate veni atât din exterior, cât și din interior. În acest climat, în Marea Britanie, imigrația este considerată cea mai mare criză existențială, iar discursul lui Nigel Farage promovează ideea „să eliminăm imigranții”. Astfel, există o definiție clară a pericolelor.
În România, în perioada comunistă s-a susținut că „dușmanul este în interior la fel de mult ca în exterior”. Aceasta este o realitate interesantă. Pentru că, în prezent, în România, imigrația nu este la vedere pe străzi. „Celălalt” nu poate fi ușor identificat după înfățișare, ceea ce determină o căutare a amenințării în interior. Această situație creează o atmosferă mult mai tensionată, pentru că întrebarea devine: în cine pot avea încredere?
Atunci când „celălalt” este vizibil, poți decide să nu ai încredere în el. Dar, dacă amenințarea este invizibilă, atunci orice persoană poate fi percepută drept potențial pericol. Aceasta destabilizează profund societatea și oferă oportunități unor lideri fără scrupule. O societate instabilă devine mai ușor de controlat.
Este, de fapt, strategia expusă de Putin: dezinformarea, crearea de facțiuni, promovarea ideii de amenințare internă, consolidarea unui stat autocratic prin forță și acceptarea cedingurilor pentru „binele tuturor”. România nu este excepție. Există două forme de agresiune rusă în Europa: invazia militară deschisă în Ucraina și o invazie intelectuală, subtilă, prin manipulare și propagandă.
Testul de protecție al democrației în fața provocărilor moderne
– Credeți că România, cu o democrație mai tânără, este mai vulnerabilă?
– Răspunsul nu este simplu: nu doar lipsa unei tradiții democratice o face mai expusă. Convergența dintre social media și inteligența artificială reprezintă un test extrem de dur, dincolo de experiența democratică acumulată.
Vulnerabilitatea României este, de asemenea, alimentată de memoria instabilităților din trecut. Lipsa unui proces de reconciliere cu evenimentele din istorie și nevoia de a aborda oficial traumele trecutului limitează consolidarea democrației. Ea trebuie să fie alimentată, provocată și apărată constant.
Există în prezent încercări de influențare a opiniei publice prin campanii de dezinformare și manipulare, în particular din partea acțiunilor de influență rusească și comercială. Alegerea noastră este: investim în apărarea democrației sau în perpetuarea urii și a dezinformării?
În 2015, în regiunea Donețk, am avut o discuție cu mama unui bărbat lovit de o bombă rusească. În acea casă, televizorul era pe un canal rusesc, recepționat fără critică, deoarece semnalul era slăbit. Religia și propaganda rusă pătrundeau astfel în viețile lor fără filtrare.
Reacția la „șocurile adrenalinei” și pericolul AI
– De ce considerați inteligența artificială o amenințare la adresa democrației?
– Sunt precaut în privința viitorului democrației într-o epocă dominată de AI. Sistemele de media automatizate vor genera un volum imens de conținut, ceea ce duce la supra-saturare și distorsionarea realității. Oamenii vor fi tot mai confuzi despre ce este adevărat și ce nu, fiind tentați să se lase conduși de lideri autoritari, din incapacitatea de a discerne informațiile corecte.
AI-ul va schimba fundamental modul în care consumăm și interpretăm media, creând dezbateri artificiale și „șocuri de adrenalină” în discursul public.
Istoria a fost marcată de schimbări radicale datorate tehnologiilor, precum tiparul, care au generat războaie și transformări sociale majore. În zilele noastre, în condiții de insecuritate maximă, creșterea autocrațiilor devine o posibilitate serioasă.
Reprezentări idilice și riscul extremismului
– Ce se întâmplă în prezent?
Se evidențiază două tendințe. Una este reconfortarea cu imagini nostalgice și idealizate despre trecutul național, care oferă sentimentul de siguranță. Cealaltă este proliferarea conținutului extremist. Într-o epocă a consumului algoritmic, extremele câștigă teren. Recent, am observat această tendință în pornografia extremă, unde algoritmii impulsionează utilizatorii spre conținut tot mai șocant, extrapolând această dinamică și în discursul politic. Inteligența artificială va reproduce și amplifica astfel de mesaje fără restricții morale.
De exemplu, discursul de gen „trebuie să vorbim despre imigrație”, apoi „imigranții sunt problema”, și, în final, „să eliminăm imigranții” sau chiar „să-i împușcăm”. Acest scenariu, deși extrem, nu este departe de realitatea istorică a Europei, unde astfel de discursuri au avut consecințe grave. În viitor, AI-ul poate fi folosit și ca instrument de supraveghere și armament, sporind riscul de extremism și abuzuri.
Pericolul constă în repetarea scenariului istoric într-o formă total mai periculoasă și mai subtilă. Când această tendință se combine cu mutațiile în tehnologie, riscul unei catastrofe globale devine real și urgent.
Este esențial să menținem o „viață politică” curată și o societate civilă robustă, pentru a evita repetarea tragediilor din trecut. Implicarea responsabilă și autocontrolul sunt chei pentru protejarea valorilor democratice, considerând că mințile noastre trebuie hrănite cu informații veridice, la fel cum și corpul necesită hrană sănătoasă.
Temele comune ale atentatorilor sinucigași
– Ce motivează, în mod comun, atacatorii self-inflicted?
Una dintre trăsăturile frecvente ale terorismului sinucigaș a fost întotdeauna conceptul de milenarism: credința că sfârșitul lumii este iminent și că, pentru a preveni dezastrul, trebuie să-ți sacrifice propria viață. Grupuri precum ISIS credeau cu convingere în „apocalipsa”.
Este observat acum în discursurile extremiste din Europa o retorică conform căreia Europa este „decadentă”, „pe marginea prăpastiei” și că, fără lideri puternici, totul se va prăbuși. Această ideologie promovează soluții radicale și justifică acțiuni dure pentru salvarea națiunilor.
„Să eliminăm pericolul” și strategiile de manipulare
– Cum promovează anumite grupuri aceste mesaje?
Ca să instige frica, trebuie să creeze un dușman: refugiați, minorități, opoziție politică sau alte grupuri sociale. Termenul folosit de Donald Trump, „mlaștina”, simbolizează această strategie de divizare și suspiciune, menită să justifice concentrarea puterii în mâinile unor lideri cu autoritate sporită.
De exemplu, după atentate, după primul atentator sinucigaș, Alexandru al III-lea a instaurat o politică dură pentru eliminarea revoluționarilor. A folosit tehnici de supraveghere, interceptări și tortură, pentru a extermina „celălalt”, ceea ce astăzi definim ca fiind caracteristici ale statelor autocratice.
În prezent, discursurile politice occidentale tot mai frecvent promovează ideea unui pericol civilizațional și a necesității unor lideri autoritari pentru a preveni colapsul social. În România, această retorică se traduce adesea prin opoziție față de influența occidentală, evocând o nostalgică revenire la un trecut idealizat și simplificat.
Europa de Est utilizează adesea simboluri pastorale, precum imagini idilice ale țăranului, pentru a suscita sentimentul de siguranță și tradiție. Această nostalgie devine un teren fertil pentru idei conservatoare și mișcări populiste, ce promovează o societate „pură” și în regulă, în opoziție cu valorile occidentale moderne.
„Nu ne amintim noroiul, noroiul și lipsa confortului”
– De ce este atractiv acest tip de mesaj?
Istoria adesea distilează două aspecte: uneori, scoate la lumină traumele majore, precum cele ale Războaielor Mondiale; alteori, păstrează doar artefactele culturale. De exemplu, broderiile din cultura populară românească sau arhitectura tradițională sunt evocatoare și estetice, dar ignoră condițiile grele ale vieții de odinioară, precum lipsa antibioticelor și igiena precară.
Astăzi, preferăm să ne amintim doar de frumusețe și simboluri, idealizând trecutul pentru a compensa incertitudinile prezentului. Uităm suferințele, abuzurile și lipsurile care au definit odinioară viața oamenilor.
Fiecare romanticizează trecutul, dar realitatea istorică era mult mai dură și mai crudă, însă aceste imagini nostalgice au o putere de atracție uriașă, mai ales când mediul actual ne provoacă anxietate.
Umberto Eco și ur-fascismul
– Discursul ideologic include și astfel de expresii ca „Să curățăm mlaștina” sau „Vom învinge răul”. Care sunt consecințele utilizării forței și limbajului agresiv?
Umberto Eco a introdus conceptul de „ur-fascism”, un fascism etern, ce se manifestă prin delimitări clare între „noi” și „ei”. Limbajul violent și strident accentuează aceste granițe și facilitează justificarea unor măsuri autoritare, precum militarizarea discursului, crearea de dușmani comuni și extinderea controlului asupra societății.
Pe social media, disputele rapide pot duce la insulte și etichetări extremiste, precum „nazist”. Deși retoric, astfel de expresii reflectă existența unui substrat fascist latent, al cărui pericol major este abandonarea valorilor civile, drepturilor omului și promovarea fricii. Acest model devine un teren propice pentru reducerea libertăților și instaurarea unei societăți dominată de autoritarism și manipulare.