Am întâlnit-o pe Marian Olteanu la lansarea unei noi colecții de bijuterii într-un magazin renumit din România. L-am întrebat despre pasiunea sa pentru accesorii și dăruirea cadourilor. „Am avut ocazia să ofer cadouri de câteva ori și, sincer, am ales produse Spledor. De obicei, când ofer bijuterii, aleg ceva ce-mi place mie. Dacă-mi place un lanț sau o brățară, obişnuit aleg lanțuri, pentru că îmi plac lanțurile subțiri, fine și mici, dar care par grele. Asta-mi place la nebunie. Am gust bun. Anul trecut, i-am oferit mamei mele un lanț deosebit, cu ocazia zilei ei de naștere din ianuarie”, a povestit actorul, cunoscut pentru rolul său din serialul „Clanul”.
Nu face parte din categoria adolescenților care furau bijuterii pentru iubite, dar declară că a fost întotdeauna atent la cei din jur. „La 14 ani, voiam să fiu diferit de colegii mei și nu am furat niciodată un inel sau altceva. Nu-mi amintesc să fi făcut asta. Nu am furat nicio bijuterie din seiful mamei ca să o ofer unei fete. Niciodată. Îmi amintesc altceva. La 14 ani, i-am dăruit unei fete un ursuleț de pluș, și, după câteva zile, l-am luat înapoi pentru că m-a supărat. Atunci, toţi care m-au supărat, mi-au returnat cadourile. Glumeam, desigur”.
Marian Olteanu se deghiza în fetiță la 6-7 ani
Cu bijuteriile și hainele mamei, acționa în alt mod. Cu sinceritate, tânărul actor ne-a povestit, plin de umor, că în copilărie, obișnuia să se deghizeze în fetiță. Toată familia se distrăgea de fiecare dată. Cu părul blond, chipul angelic și ochii albaștri, Marian era adesea confundat cu o fetiță.
„Altceva făceam cu bijuteriile mamei, nu le luam să le ofer fetelor. Când eram mic, o să recunosc acum, că aşa este adevărul, dar eram foarte mic, cam pe la 6-7 ani, mă îmbrăcam în tocurile mamei, cojocul, căciulița, mă dădeam cu rujul ei, punându-mi cerceii şi mă jucam aşa prin casă. Mi-am prins părul într-o coadă de cal şi mă uitam în oglindă. Toţi copiii fac asta, nu? Eu nu m-am oprit la asta, dar mă distram. Mă distram în casă. Nu ştiu de ce… Nu-mi explic ce descopeream eu la 6 ani. Rujul. Asta făceam.”, a completat Marian Olteanu pentru Libertatea.
Încă de atunci avea simțul umorului și al jocului de rol, iar cei din jurul lui, familie și prieteni, îl cereau des să întrețină atmosfera. Dacă atunci nimeni nu bănuia că va ajunge actor, acum, toți sunt convinși că aceasta era menirea sa. „Eram clovnul familiei, arlechin. Dacă vedeam oameni în jurul meu, le făceam glume. Trebuia să fac ceva ca lumea să râdă. Întotdeauna am avut spectatori. De obicei. Nu am schimbat nimic. Doar că nu mă mai dau cu ruj și nu mai port mărgele. Acum, orice este relevant şi în film, teatru, sau actorie, orice are un fundament logic în crearea unui personaj, funcționează. Aşadar, dacă mi s-ar da un rol de travesti, l-aş accepta, chiar m-aş distra. Dar regizorul să nu aibă idei prea extravagante, prea absurde. Dacă este logic, da, le fac. Trebuie să fie logic. Nu fug de chestia asta, chiar m-aș distra copios.”
Video: Robert Nițoi