Adrian Cioroianu solicită românilor să nu mai pronunțe termenul Mica Unire

Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 reprezintă un moment esențial în evoluția istoriei naționale a României, deschizând drumul către formarea statului român modern. Istoricul Adrian Cioroianu consideră că este nedrept, din punct de vedere istoric și simbolic, să numim „Mica Unire” evenimentul din 24 ianuarie 1859. În această perspectivă, granițele între Marea Unire din 1918 și Mica Unire trebuie să dispară, deoarece reprezintă fundamentul creării statului român.

Strategia politică care a condus la unirea a două principate românești

La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei, a fost ales conducător al Țării Românești, realizând astfel Unirea Principatelor Române.

Prin această manevră politică, alegerea lui Cuza pe tronul ambelor state românești (Moldova și Țara Românească) a consemnat unirea lor într-un nou stat, inițial denumit „Principatele Unite”. Începând cu 1866, conform noii Constituții, noul stat a fost denumit oficial România.

În această zi festivă pentru români, a fost lansat Trenul Unirii, trenurile IR 1661/IR 1664 care transmit mesajul național între București și Iași, și retur.

Vagoanele trenului vor purta nume ale personalităților importante ale epocii, iar vagonul de clasă I va fi denumit „Alexandru Ioan Cuza”. De asemenea, șeful statului și-a anunțat participarea la evenimentele de celebrare, planificând un tur al Moldovei.

Adrian Cioroianu: Fără unirea din 1859, ar fi fost dificil de imaginat unirea din 1918

„Din punct de vedere istoric, această unire reprezintă o greșeală. Fără unirea din 1859, nu am fi avut posibilitatea de a realiza cea din 1918.

Evenimentul din 1859 are o importanță deosebită, deoarece a stat la baza statului român modern și a introdus o serie de reforme inițiate de Alexandru Ioan Cuza, continuate ulterior de prim-ministrul Carol I, primul nostru rege.

Este recomandat ca toți românii să evite termenul „Mica Unire”, deoarece este total incorect. Nu există ierarhii între uniri. Fără această unire, nu ar fi existat nici cea din 1918.

Nu trebuie să uităm de unirea lui Mihai Viteazul din 1600, esențială pentru istoria noastră pentru că a stabilit o tendință și o temă națională importantă.

Îi îndemn pe toți românii să nu mai folosească termenul „Mica Unire” pentru a adresa acestei perioade, deoarece este o denigrare a lui Alexandru Ioan Cuza și a generației sale. Această unire a fost crucială pentru istoria națională și fără ea, statul român de astăzi nu ar fi existat”, a afirmat profesorul pentru Gândul.

Cuza, printre cei mai influenți politicieni ai vremii. Liderul unificator și om al poporului simplu

Adrian Cioroianu evidențiază contextul în care a ajuns la conducere domnitorul Cuza, care, deși a avut o domnie de doar șapte ani, și-a câștigat reputația de lider aproape de oamenii obișnuiți.

• „Alexandru Ioan Cuza are o imagine duală în conștiința românilor. Pe de o parte, este conducătorul ce apără populația și integritatea cetățenilor, iar pe de altă parte, este liderul Unirii. Această viziune a Unirii a fost unul dintre motivele pentru care generația pașoptistă a susținut cu entuziasm acest proiect.
• Modalitatea în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în Moldova este foarte interesantă. La sfârșitul anului 1858, în Europa se discutau frecvent despre Principatele Române, cunoscute și ca Principatul Dunării. În corespondența diplomatică franceză și în alte documente europene, acestea erau menționate frecvent. În același timp, Rusia, afla într-o perioadă de expansiune, fusese învinsă în războiul Crimeii (1853-1856). Acest conflict a determinat intervenția Franței și Marii Britanii împotriva Rusiei, încurajând ideea unirii noastre, explică Adrian Cioroianu.

Cum a convins Cuza pe Sultan să accepte Unirea Principatelor

• Imaginați-vă că în Moldova existau mai multe familii care aspirau la conducerea țării și, pentru a evita dominația uneia singure, s-a convenit asupra unui tânăr ofițer, Alexandru Ioan Cuza. Nu era foarte bogat, dar nici sărac. Deținea anumite funcții politice și provenea dintr-o generație activă în cadrul revoluției din 1848, fiind familiarizat cu principiile vremii. Astfel, a fost ales în Moldova la începutul anului 1859, iar pe 24 ianuarie același an, reales la București, o mișcare surprinzătoare pentru reprezentanții diplomatici europeni. Totuși, această formă de unificare nu fusese interzisă oficial. Inițial, nu se intenționa o unire imediată, ci mai degrabă recunoașterea formală a unui proces în desfășurare.
• Prin 1862, vorbim despre Principatele Unite, care încă nu erau stat independent. Marea provocare a lui Cuza a fost să convingă otomanii. El s-a întâlnit de două ori cu Sultanul, comunicând în limba franceză. Norocul a fost că, fiind un Sultan și el europenizat, discuțiile au fost informale, fără protocolul strict sau acte de protocol medievale, facilitând dialogul între cei doi lideri, a subliniat Adrian Cioroianu.

Un succes al idealurilor pașoptiste

Pentru istoricul Adrian Cioroianu, Unirea Principatelor din 1859 reprezintă un triumf al viziunii generației pașoptiste. Deși a fost sprijinită de contextul politic european din acea vreme, meritul fundamental îi aparține acestei generații educate în străinătate, care a manifestat ambiție și hotărâre politică.

Unirea Principatelor din 1859, una dintre cele mai importante idei ale generației pașoptiste și una dintre cele mai benefice pentru istoria țării noastre, s-a realizat în primul rând prin voința politică a românilor. Deși a fost influențată de conjunctura europeană generată de războiul Crimeei și criza Imperiului Otoman, această unire a fost rezultatul efortului național.

Este important de subliniat că, pe atunci, nu existau state independente; explicațiile specialistului.

Adrian Cioroianu consideră că Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre cei mai remarcabili și influenți lideri politici ai secolului XIX, ale căror merite nu sunt suficient apreciate. Istoricul evidențiază că procesul de unificare a fost unul gradual, consolidându-se în decursul anilor în cele două principate, încurajând astfel unirea efectivă.

Astfel, procesul de unificare trebuie interpretat ca unul ce a început în primele decenii ale secolului al XIX-lea.

RECOMANDĂRI ALE AUTORULUI

• Ion Cristoiu: „De Ziua Națională, România a fost surprinsă de o reacție negativă venită din partea președintelui Nicușor Dan”
• CTP: „La fundamentul nașterii statului român, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, se află alegeri anulate și apoi repetate”