
**Probleme de interpretare ale noilor prevederi fiscale în ceea ce privește contractul de fideiusiune pentru eșalonarea la plată**
Camerele Consultanților Fiscali au identificat dificultăți legate de implementarea și interpretarea noilor prevederi fiscale privind eșalonările la plată, cauzate de neclarități în aplicarea normelor. Problemele vizează în special modul de încheiere și verificare a contractului de fideiusiune, precum și situațiile în care acest contract devine obligatoriu.
Aspecte legate de interpretarea contractului de fideiusiune
Una dintre principalele dificultăți se referă la modalitatea de încheiere a contractului de fideiusiune, în contextul diferențelor între Codul de procedură fiscală și Codul civil.
Potrivit normei speciale, contractul se încheie între debitorul persoană juridică și beneficiarul real, adică creditorul bugetar. În schimb, Codul civil consideră ca părți fideiusorul și creditorul bugetar, adică organul fiscal.
Camera Consultanților Fiscali interpretează că, în cazul conflictului legislativ, norma legală cu caracter special are prioritate. Astfel, contractul de fideiusiune trebuie încheiat între debitor și fideiusorul stabilit de lege, beneficiarul real al debitorului.
Capabilitatea patrimonială a fideiusorului
O altă problemă identificată se referă la verificarea disponibilității patrimoniale a fideiusorului, în special pentru persoanele fizice.
Codul de procedură fiscală nu reglementează explicit dacă fideiusorul trebuie să facă dovada capacității patrimoniale pentru garantarea creanței. În aceste cazuri, norme din Codul civil ar fi aplicabile.
Camerele Consultanților Fiscali consideră că fideiusorul stabilit de lege pentru stat, în cazul debitorilor persoane juridice, răspunde cu întreg patrimoniul și veniturile sale, fără a fi necesară o dovadă explicită. În cazul fideiusorilor persoane fizice, însă, trebuie să se facă dovada capabilității patrimoniale pentru a garanta creanța.
Fideiusiunea în cazul eșalonărilor la plată cu risc fiscal mic
Există și neclarități privind necesitatea unui contract de fideiusiune pentru eșalonările la plată acordate debitorilor cu risc fiscal redus.
Chiar dacă prevederile legale nu impun explicit această cerință, interpretarea normelor conduce la concluzia că, pentru siguranța procesului, prezentarea unui astfel de contract este recomandată.
Autoritățile fiscale, inclusiv ANAF și Ministerul Finanțelor, au primit adrese care conțin aceste explicații și modul de interpretare a noilor prevederi.
Camera Consultanților Fiscali precizează că aceste clarificări sunt menite să contribuie la deblocarea procedurilor legale și la aplicarea unitară a normelor la nivel național.














