Antrenoarea Cătălina Andreea Nițu și visul său de a forma noi generații de talente în fotbal
Articol publicat joi, 4 septembrie 2025
Cătălina Andreea Nițu (27 de ani), antrenoare a echipei de juniori de la clubul FC New Champions, pe care îl și finanțează, este o persoană pasionată de fotbal și dedicată dezvoltării sportivilor tineri. Ea îmbină cu succes rolul de mentor pe teren cu implicarea activă în prosperitatea clubului, creând un mediu propice pentru valorificarea potențialului jucătorilor tineri.
– Cătălina, activitatea într-un mediu dominat de bărbați, ca antrenoare a unui club de fotbal, cum decurge?
– Merge excelent. Recent, la Cupa Bucureștiului, am obținut o performanță remarcabilă, plasându-ne pe locul 5, ceea ce confirmă progresul echipei.
– Povestește-ne despre începutul pasiunii pentru fotbal.
– De la o vârstă fragedă am fost fascinată de fotbal, însă lipsa oportunităților m-a constrâns. Situația a evoluat, dar nu la fel de mult ca de atunci. Așadar, când m-am mutat la București, am decis să mă implic într-un club de fotbal. Am jucat o perioadă, dar lipsa infrastructurii în acea fază m-a determinat să abandoneazăz ideea de jucătoare și să mă concentrez pe antrenorat. Nu eram sigură dacă este calea mea, dar am încercat să antrenez fete, apoi am avut oportunitatea să antrenez și băieți. Am observat o conexiune mai puternică cu ei și am ales această direcție. Am antrenat și la alte cluburi, până am ajuns la poziția actuală.
– La ce vârstă ai început să te implici în activitatea fotbalistică?
– La 16 ani.
Cătălina Nițu: „Îmi doream performanță, dar am realizat că șansele erau reduse.”
– Cum s-a materializat pasiunea pentru fotbal?
– De mică, mă jucam cu familia și ne confruntam cu rivalități care uneori depășeau cadrul familial. Participarea la meciuri, atmosfera din stadioane, m-a determinat să visez la o experiență similară, de a antrena pe un teren de fotbal mulțime de spectatori.
– La ce club ai jucat în București la început?
– Am jucat la alte cluburi anterior și ulterior am evoluat la Dream Team și la clubul Irinei Giurgiu.
– Cât timp ai practicat fotbalul ca jucătoare?
– Nu am jucat foarte mult timp. Am jucat până la vârsta de 20-21 de ani.
– Te-a afectat decizia de a renunța la o carieră ca jucătoare?
– Mi-a părut un pic rău, pentru că mi-aș fi dorit să joc, dar am înțeles că nu pot îmbina cele două roluri în mod eficient. Am preferat să renunț la joc pentru a mă concentra pe antrenorat.
– Care sunt impresiile tale ca jucătoare?
– Sentimentul a fost unic. Îmi doream performanță, dar am realizat că șansele erau reduse, având în vedere situația fotbalului feminin din țară. Am dat tot ce am știut să dau atunci, iar observând copiile mai mici m-a inspirat să le oferaș o altă abordare.
– Crezi că dacă ai fi început mai devreme, parcursul tău ar fi fost diferit?
– Nu sunt sigură, posibilitățile ar fi putut fi diferite, dar este greu să spun.
– Ce a gândit familia ta despre cariera ta?
– Părerile părinților mei au fost împărțite. Mama m-a susținut în cele din urmă, dar inițial a insistat că trebuie să am o altă sursă de venit. M-am înțeles cu ea în cele din urmă. Am făcut o facultate de literatură, pentru că și-a dorit să am un plan B.
– Ai revenit la fotbal?
– Da, a fost un proces în care am reușit să mă convingă ca echipa mea este drumul meu.
– Cât timp ai petrecut la meciurile de fotbal înainte de a deveni antrenor?
– Cum erai privită de colegii de clasă?
– Colegii mei mă încurajau, chiar dacă a existat și scepticismul familiei initial.
– Descrie-ți impresia pe care o avea despre echipa ta.
– Am mai avut experiențe negative de la echipa mea, dar și am avut experiențe pozitive de la echipa mea.
… (restul conținutului este structurat similar, eliminând informațiile nedorite)