Călătoriile cu autostopul, mult timp asociate cu riscuri, sunt redescoperite de o generație tânără, dornică de experiențe autentice, aventură și o modalitate ecologică de a explora lumea. Un exemplu elocvent îl reprezintă Alexandra Menz și Bernhard Endlicher, care, în 2022, au fost luați cu ocazia de un cuplu care se îndrepta spre propria nuntă.
Încercând să ajungă în orașul Mardin, la granița turco-siriană, cei doi au experimentat o aventură neașteptată, ilustrativă pentru conexiunile umane autentice oferite de călătoria cu autostopul.
Adam Renak, un pasionat de autostop din Marea Britanie, susține că această practică nu și-a pierdut farmecul. La douăzeci de ani de la lansarea Hitchwiki, un ghid global pentru autostop, Renak dezvoltă o nouă aplicație dedicată călătorilor cu vârste cuprinse între 22 și 36 de ani, folosind date comune pentru a optimiza siguranța și a identifica cele mai bune zone pentru călătorii cu autostopul.
Potrivit lui Reid, călătoria cu autostopul ar putea experimenta o renaștere datorită internetului. Apariția platformelor de partajare a călătoriilor, cum ar fi Uber, Lyft și Liftshare, a diminuat teama potențialilor călători de a călători alături de persoane necunoscute.
O formă mai „analogică” și localizată a călătoriilor cu autostopul își face apariția. „Slugging”, un sistem de covoiaj pentru navetiștii din zona Washington DC, a apărut în urma reintroducerii normelor de prezență fizică la birou, post-pandemie.
Din mijlocul anilor 2010, au apărut sisteme de partajare a călătoriilor în zonele cu acces limitat la transport public din Germania, Austria, Elveția și Belgia, oferind cetățenilor o posibilitate de deplasare ecologică.
Autostopul – o modalitate de călătorie cu potențial pentru viitor
Experiențele unor tineri, precum ale celor doi autostopiști, indică o creștere a popularității acestei modalități de transport.
„Autostopul nu este o relicvă a trecutului, este o perspectivă pentru viitor”, a declarant Menz pentru presa britanică. Deși stigmatizat ca nesigur în anumite zone din SUA și Europa, autostopul oferă o metodă economică, ecologică de a călători, permițând întâlniri neașteptate cu localnicii.
Pentru locuitorii din zonele rurale, autostopul este mai mult decât o alegere, o necesitate, singura cale de a ajunge la muncă, școală sau în alte localități unde transportul public este limitat.
O nouă generație de autostopiști
Platformele de social media, precum Instagram, reflecta această reînviere a autostopului. Numeroasele postări etichetate #hitchhiking evidențiază o renaștere a acestei metode de călătorie. Courtney Allan, o tânără din Toronto, cu peste 75.000 de urmăritori pe Instagram, (@hitchhikercourtney), se bucură mult de aventuri autostop pe mai multe continente.
„Autostopul este o cale ușoară de a îmbogăți viața”, afirmă Allan într-un interviu realizat în Tbilisi, Georgia.
Allan răspunde deseori la întrebări legate de riscurile autostopului pentru femei, menționând ingeniozitatea și intuiția ca mijloace de autoprotecție. Observând detalii precum prezența unui scaun auto pentru copii sau a unui inel, ea poate evalua un șofer în câteva secunde.
Deseori întâmpină situații neplăcute cu bărbați, însă nu s-a confruntat cu situații periculoase. Ea susține necesitatea de a demonstra femeilor că lumea este frumoasă și sigură, la fel ca pentru bărbați.
Cum se desfășoară autostopul în prezent
Deși practica autostopului a scăzut începând cu anii 1970, aceasta continuă să fie prevalentă în anumite zone din Africa de Sud, Patagonia și Europa rurală. În Germania, Austria, Elveția și Belgia, cu acces limitat la transport public, au apărut în ultimul deceniu platforme de partajare a călătoriilor.
În SUA, șase state au interzis autostopul, în timp ce în Marea Britanie, persistă în anumite regiuni din Scoția și Țara Galilor. Călătoriile cu autostopul pot prezenta ocazii ocazionale, dar distincția constă în plăcerea de a căuta alternative.
În Patagonia, o autostopistă a plecat de la o stație de benzină pentru a ajunge în El Chaltén, Argentina, traversând Ruta 40, înainte de a fi lăsată într-o zonă îndepărtată.
„În timp ce făceam autostopul, am avut încredere în umanitate”, mărturisește ea. Următoarea ei aventură a dus-o la o comunitate Mapuche, unde a participat la o ceremonie de comemorare a unui bătrân decedat. „Am descoperit mulți oameni cu suflete frumoase”, a conchis ea.
Istoria autostopului
Originile călătoriilor cu autostopul se întorc la începutul secolului XX. În anii 1930, în SUA, autostopul era o practică obișnuită, chiar necesară, în contextul șomajului ridicat din era Marii Depresiuni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autostopul a devenit o formă de patriotism, contribuind la conservarea resurselor.
Însă, în deceniul 1950, frica a preluat controlul. FBI-ul a considerat autostopul o amenințare, directorul J. Edgar Hoover prezentându-l ca o problemă de siguranță națională. În deceniile următoare, relatările despre crime au cimentat reputația sa periculoasă.
Cu toate acestea, în alte părți ale lumii, tradiția autostopului a persistat, de exemplu, în Polonia comunistă și URSS, unde șoferii primeau vouchere pentru a transporta autostopiști, sau în Cuba, unde „hacer botella” era crucial în timpul crizelor de combustibil din anii 1990.
Scena celebră cu Uma Thurman făcând autostopul
O scenă memorabilă din filmul „Even Cowgirls Get the Blues” este cea în care Uma Thurman face autostopul. Scena ilustrează perfect personajul Sissy Hankshaw.
Sissy este o tânără cu degete mari, o calitate neobișnuită ce o susține în călătoriile sale cu autostopul. În scenă, Sissy își întinde mâna pe marginea drumului, încercând să oprească un vehicul, simbolizând începutul călătoriei sale prin America.
Detalii despre „Even Cowgirls Get the Blues”
Film adaptat din romanul omonim din 1976, filmul „Even Cowgirls Get the Blues” din 1993, regizat de Gus Van Sant, prezintă aventurile nebănuite ale personajului Sissy Hankshaw interpretat de Uma Thurman, o tânără cu degete mari.
Călătoriile lui Sissy sunt diverse și includ de la modeling la o viață la ferma condusă de cowgirls și o dispută cu autoritățile privind protejarea cocorilor țipători amenințați. Stilul excentric al lui Van Sant, cu combinația de umor, teme sociale și elemente supranaturale, transformă filmul într-o experiență unică.