România a decis în 2011 amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu, în contextul în care, la acea vreme, Iranul nu deținea rachete balistice operaționale, dar avea în programul de dezvoltare acest tip de arme. Decizia a avut loc cu accent pe evoluțiile regionale și pe riscurile percepute la momentul respectiv.
Decizia și contextul inițial
În 2011, autoritățile române au stabilit amplasarea sistemului de apărare antirachetă la Deveselu. La acea dată, Iranul nu avea rachete balistice încă operaționale, însă fiind în plin proces de dezvoltare, exista riscul ca în viitor acestea să atingă capacitatea de a afecta ținte din Europa, inclusiv România.
Funcționarea sistemelor de apărare
Fostul președinte Traian Băsescu a explicat diferențele tehnice între sistemele de apărare antirachetă. Rachetele balistice care ar putea viza România și Europa sunt distruse în spațiu, în altitudini între 150 și 500 de kilometri, atingând viteze de până la 16.000 de kilometri pe oră.
Rachetele iraniene care au vizat baza turcească de la Incirlik au fost interceptate la altitudini de 25-30 de kilometri, în atmosferă, în timp ce sistemul de la Deveselu, cu racheta SM-2, operează în spațiu. Sistemul Patriot, folosit ca rezervă, intervine dacă o rachetă se află la 20-25 de kilometri de țintă.
Capacitatea reală a scutului
Băsescu a afirmat că, în prezent, Iranul nu are o clasă de rachete capabilă să fie interceptată de scutul de la Deveselu. În cazul în care Iranul ar avea astfel de arme, acestea ar putea fi folosite, dar, după spusele fostului președinte, situația nu este în acest moment. El a declarat direct: „În momentul de față nu are. Dacă o avea, o folosea. N-am dubii”.
Contradicții și afirmații recente despre Iran
Băsescu a subliniat o contradicție în declarațiile anterioare ale fostului președinte Donald Trump, care în trecut a afirmat că a distrus tot programul nuclear iranian. Ultimele evaluări sugerează însă că Iranul era aproape de a avea capacitatea de a lovi Statele Unite, fapt ce contrazice declarațiile anterioare despre distrugerea programului nuclear.
Aspecte geopolitice și posibile motivații
Fostul președinte a lansat o suspiciune cu privire la intențiile reale ale intervențiilor din zona Iranului. El a punctat că Statele Unite sunt cel mai mare producător de petrol și că, după izbucnirea conflictelor, prețul petrolului a crescut semnificativ.
Băsescu a evitat însă să afirme dacă această creștere a prețului petrolului ar fi motivația principală pentru intervențiile militare, opinând doar că nu dorește să tragă concluzii fără dovezi clare.