Escaladarea tensiunilor în Orientul Mijlociu și conflictele între Statele Unite, Israel și Iran au dus la o situație de preavertizare privind blocarea Strâmtorii Ormuz. Aproximativ 250 de nave sunt în prezent în așteptare la intrarea sau ieșirea din strâmtoare, dintre care circa 150 sunt tancuri petroliere și nave LNG ancorate în Golful Persic, iar alte 100 sunt staționate în apropierea coastelor Emiratelor Arabe Unite și Oman.
Fază de pre-blocaj în zona strategică
Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, a declarat că situația se află în „faza de pre-blocaj”. Companiile evită zonele sensibile, iar unele nave nu finalizează tranzitul în Golful Persic. Afirmațiile indică un flux de navigație care începe să se oprească înainte de o eventuală blocare oficială.
„Strâmtoarea Ormuz reprezintă o arteră energetică globală. În mod normal, aproximativ 20 de milioane de barili de ţiţei și produse petroliere traversează această zonă zilnic, aproape 20% din consumul mondial. Închiderea completă a Ormuzului ar însemna pierderea bruscă a acestei cantități de resurse, iar în 2026, scenariul devine unul posibil”, a afirmat Dumitru Chisăliță.
Impactul unei blocade totale
O eventuală închidere completă a Strâmtorii Ormuz ar putea duce la o reducere temporară de 13% a producției globale de petrol, echivalentul a aproximativ 13,5 milioane de barili pe zi. În istorie, șocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu circa 7% și a generat un progres de peste 300% al prețurilor în cinci luni. Impactul unei blocade în prezent s-ar putea traduce printr-un dublu acestei creșteri.
Prețul petrolului, care se situează în prezent în jurul valorii de 67 de dolari pe baril, ar putea ajunge rapid la sau peste 100 de dolari, în cazul unei situații de criză. Această creștere ar avea efecte imediate asupra prețurilor la pompă, a costurilor de transport și a facturilor de energie, influențând inflația globală.
Statele economiilor dezvoltate, precum SUA, ar resimți aceste creșteri, pe măsură ce eforturile de limitare a impactului inflației devin din ce în ce mai complexe. Consumatorii și gospodăriile deja afectate de criza costurilor se pot confrunta cu creșteri semnificative ale prețurilor.
State dependente de tranzitul prin Ormuz și alternativele disponibile
Statele precum Kuweit, Irak, Qatar și Bahrain sunt cele mai dependente de tranzitul prin Ormuz, neavând rute alternative eficiente pentru exporturile petroliere. În caz de blocare, aceste națiuni ar trebui să apese pe conducte, precum Petroline, care leagă estul Arabiei Saudite de portul Yanbu, cu o capacitate de circa 5 milioane de barili pe zi, sau conducta Habshan–Fujairah, utilizată de Emiratele Arabe Unite, cu o capacitate de 1,5 milioane de barili pe zi.
Aceste rute alternative nu pot compensa în total pierderea fluxului prin Ormuz, iar în prezent, alte state precum SUA, Canada și Brazilia vor încerca să crească producția pentru a face față eventualei scăderi.
Cu toate acestea, cererea globală de petrol este rigidă pe termen scurt, iar reducerile rapidă ale consumului nu sunt posibile deși, teoretic, stocurile strategice guvernamentale pot atenua temporar efectele unei crize majore.
Astfel, blocarea Strâmtorii Ormuz nu va afecta doar statele din regiune, ci va genera un impact significant asupra pieței mondiale de energie, destabilizând economia globală și creând o nouă dinamică periculoasă pentru prețurile și aprovizionarea cu petrol.