Un fragment inedit din arhivele sonar ale anilor ’40 oferă o perspectivă asupra stării ambientului acustic al oceanului dinaintea intensificării activităților umane. Înregistrarea, realizată pe un disc de plastic, surprinde cântecul unei balene cu cocoașă într-un ocean mai „curat”, fără zgomotele moderne generate de nave și industrie.
Oceanul de altădată, mai liniștit, mai „curat” acustic
Un studiu recent indică că oceanul din anii ’40 prezenta un peisaj sonor mult mai liniștit decât cel de astăzi. Sunetul balenei capturat în acea perioadă provine dintr-o înregistrare păstrată pe un disc de plastic, oferind oportunitatea de a compara mediul acustic din trecut cu cel actual.
Potrivit cercetătorilor de la Woods Hole Oceanographic Institution, lipsa zgomotului intens cauzat de nave și activitățile industriale actuale permite o înregistrare mai clară a cântecului balenei. Această captură poate fi considerată o „capsulă a timpului” a peisajului sonor al oceanelor din trecut.
Pentru cercetători, aceste date sunt dificil de reconstruit prin alte metode. În lipsa unor înregistrări directe, este aproape imposibil să stabilești cum s-a schimbat mediul acustic marin de-a lungul timpului.
O descoperire întâmplătoare, dar extrem de valoroasă
În timpul digitalizării unor arhive audio vechi, s-a realizat redescoperirea înregistrării. Sunetul a fost stocat pe un disc realizat cu un aparat Gray Audograph, folosit în anii 1940 pentru înregistrări audio.
Echipamentele erau folosite de cercetătorii aflați pe o navă, în colaborare cu Biroul de Cercetare Navală al SUA, pentru testarea echipamentelor sonar. Deși tehnologia pare rudimentară comparativ cu cea de astăzi, la acea vreme era considerată de ultimă generație.
Conservarea pe disc de plastic a ajutat menținerea înregistrării în timp, spre deosebire de alte medii de stocare, precum bandă magnetică, care s-au degradat. Majoritatea înregistrărilor analogue din acea perioadă s-au pierdut sau au devenit nesigure de utilizat.
De ce contează cântecul balenelor mai mult decât pare
Pentru balene, vocalizările nu sunt simple cântece, ci un sistem de comunicare critic pentru supraviețuire. Acestea utilizează clicuri, fluierături și chemări pentru a se orienta, a găsi hrană și a interacționa cu alte balene.
Studiile arată că balenele pot adapta vocalizările în funcție de zgomotele din mediul înconjurător. În acest context, înregistrarea din anii ’40 poate oferi indicii despre modul în care activitatea umană influențează comportamentul acestor mamifere marine.
Descoperirea este cu aproape două decenii mai veche decât momentul în care cântecele balenelor au fost documentate oficial, în studiile lui Roger Payne, pionier în această zonă. Balenele cu cocoașă sunt recunoscute pentru vocalizările complexe, uneori interpretate ca având caractere melancolice.
Această înregistrare surprinde un moment istoric în comunicarea acvatică a balenelor, în contextul unui ocean mai liniștit. Redescoperirea ei oferă o bază de comparație pentru cercetările viitoare, ilustrând schimbările din mediul acustic marin de-a lungul ultimelor decenii.