Necropola (din termenii grecești „moarte” și „oraș”) reprezintă un complex funerar de amploare, construit pe o suprafață extinsă. Este denumită și „Orașul celor Decedați”. Astfel de necropole au fost realizate de diverse civilizații antice: etruscii care construiau morminte subterane cu multiple camere în stânci, acoperite de tumuli, micenienii care realizau morminte regale sofisticate, grecii și romanii care amenajau cimitire extinse în afara aglomerărilor urbane, perșii care îngropau regii în morminte sculptate în stânci, lidienii care ridicau tumuli. Cu toate acestea, nicio civilizație antică nu a egalat măreția civilizației egiptene, renumită nu doar pentru practicile mumificării, ci și pentru construcția de complexe funerare (mastabe, piramide, morminte săpate în stânci în Valea Regilor). Cimitirul din Cairo este și mai remarcabil.
Cairo nu doar că se află în apropierea Marilor Piramide de la Giza (o necropolă grandioasă a faraonilor înmormântați), ci are cel mai extins cimitir, compus din sute de mii de morminte. Ce-l diferențiază de alte necropole este faptul că peste 2 milioane de persoane locuiesc în acest cimitir, chiar în morminte!
Potrivit statisticilor neoficiale, estimările indică faptul că populația cimitirului ajunge la trei milioane. Aceasta trăiește în afara influenței autorităților, fără acces la sistemul de educație sau de asistență medicală.
Orașul Morților, rezultat din combinația tradițiilor faraonice cu cele creștine și islamice
Originea necropolilor din jurul centrului orașului Cairo actual datează din a doua jumătate a secolului al VII-lea, odată cu cucerirea arabă a Egiptului creștinat (copt), când vechiul tărâm al faraonilor a căzut rapid sub influența Islamului.De îndată ce puterea arabă s-a consolidat, localnicii au fost nevoiți să adopte noile obiceiuri.
Printre transformările culturale majore s-au numărat ceremoniile funerare. De-a lungul Nilului au apărut necropole ca rezultat al amestecului între credințele antice considerate „păgâne”, creștinismul coptic și Islam. Liderii musulmani au interzis mumificarea și cultul strămoșilor (care mai era practicat în forme restrânse, izolat).
Statutul social care persistă și după trecerea în neființă
După sute de ani, în apropierea periferiei orașului Cairo au fost construite mausolee de familie și dinastii, înconjurate de mormintele modeste ale aristocrației locale. Pentru nobili, era o dovadă de prestigiu și ambiție să fie înmormântați în apropierea conducătorilor. În timp, aceste complexe regale și nobiliare au fost înconjurate de mii de morminte ale persoanelor simple, sărace și marginalizate.
Mausoleele conducătorilor arabi erau remarcabile pentru dimensiuni, frumusețe arhitecturală și ornamente somptuoase. Multe dintre ele au rămas până în zilele noastre. Totuși, precum mormintele faraonilor milenii în urmă, aceste construcții necesitau îngrijire și protecție constantă.
Cavoul, „noua locuință” a decedatului
Faraonii Egiptului antic au obținut nemurirea prin construirea de temple și morminte. Preoții le-au păstrat și întreținut aceste locașuri pentru secole. Pe măsură ce cultul faraonului a existat, mormintele au fost bine păzite. Noul fenomen în Egipt a fost abordarea similară de către conducătorii musulmani: mausoleele au fost întreținute de familie sau administratori, sub supraveghere.
Atât timp cât familia unui lider sau a unei dinastii a existat, mormintele acesteia au fost protejate. Este important de menționat că necropolele nu au fost structuri unice, ci răspândite în mai multe locații. Multe erau cavouri decorate, unele dotate cu ferestre și iluminate cu torțe, având mese și balustrade.
Decăderea necropolei
În 1882, ocuparea Egiptului de către britanici a dus la căderea ordinii arabe după trei secole de dominație otomană. Valul de schimbări a afectat clasele sociale: mulți egipteni bogați au rămas săraci, iar fondurile pentru întreținerea și protecția mormintelor familiale s-au diminuat.
Mai multe familii arabe influente au emigrat sau au dispărut. Între 1922 și 1956, Egiptul și-a câștigat treptat independența, marcând o revoluție culturală și civilizațională majoră. Necropolele istorice au fost neglijate și abandonate, în timp ce peisajul a devenit unul de declin.
Orașul Morților în era contemporană
Capitala Egiptului a devenit o țară cu aspirații de a-și redobândi gloria antică, ceea ce a impulsionat o migrație masivă. Anual, sute de mii de locuitori ai zonei rurale a Nilului s-au mutat în Cairo în căutarea unui statut social superior.
Cu o populație de peste 10 milioane, Cairo adaugă aproximativ 300.000 de noi rezidenți anual. Soluția pentru spațiu s-a materializat în necropolele abandonate și în ruină din centrul orașului, care datează din perioada arabă.
Milioane de locuitori săraci, fără acces la servicii medicale, poliție sau pompieri, trăiesc în cavouri vechi, dar beneficiază de electricitate, apă curentă și televizoare. Oasele celor decedați s-au descompus demult, iar cimitirele au devenit cartiere populare pline de viață.
Turism în Orașul Morților
Pentru vizitarea necropolei, este recomandat să angajezi un ghid local în persoană, nu online sau prin agenție. Caută unul dintre locuitorii necropolei, care caută oportunitatea de a câștiga câțiva dolari pentru o plimbare.
În cazul în care te rătăcești, salută și răspunde cu „Alaykum Salam” la „Salam alaykum”, și amintește-ți că nu te afli într-un parc de distracții sau muzeu. Nu filma videoclipuri pentru platforme sociale sau fotografia cavouri, deoarece acolo locuiesc oameni.
Sursa Foto: Shutterstock
Reprezentanți ai domeniului au prezentat un spectacol aerian cu drone, care au realizat figuri de faraoni, zei și simboluri ale Egiptului Antic, urmat de un foc de artificii impresionant, în cadrul inaugurării celui mai mare Muzeu de Arheologie din lume.