Un studiu recent arată progrese în dezvoltarea unei terapii împotriva virusului Epstein-Barr (EBV), care infectează majoritatea populației globale și este asociat cu boli grave, precum anumite forme de cancer, scleroza multiplă și complicații post-transplant. Cercetările efectuate în SUA au identificat anticorpi monoclonali umani capabili să blocheze pătrunderea virusului în celulele sistemului imunitar, deschizând perspective pentru prevenția și tratamentul acestor afecțiuni.
Dezvoltarea anticorpilor monoclonali anti-EBV
Echipa de la Centrul de oncologie Fred Hutch din Seattle a obținut anticorpi monoclonali umani care pot curb real infecția cu EBV. Pentru această, au folosit un model de șoarece modificat genetic, care poartă gene umane pentru anticorpi, evitând reacțiile adverse de respingere. Această metodă a permis identificarea a doi anticorpi împotriva antigenei gp350 și opt împotriva antigenei gp42, ambele situate la suprafața virusului.
Rezultate preclinice și perspective
Un anticorp îndreptat împotriva gp42 a prevenit infecția cu EBV în modelele de șoareci cu sistem imunitar umanizat, expuși controlat la virus. Un alt anticorp, țintind antigena gp350, a oferit o protecție parțială. Analize ulterioare au identificat regiuni vulnerabile ale virusului, care ar putea fi utilizate pentru dezvoltarea unor vaccinuri în viitor.
Implicații pentru pacienții imunocompromiși
Virusul Epstein-Barr reprezintă o problemă majoră pentru pacienții supuși tratamentelor de imunosupresie după transplant. În SUA, peste 128.000 de persoane sunt transplatează anual organe sau măduvă osoasă. La acești pacienți, nu există în prezent terapii specifice pentru prevenirea infectării sau reactivării virusului.
Complicații post-transplant și limfoproliferative
Una dintre cele mai grave complicații este tulburarea limfoproliferativă post-transplant (TLPT), un tip agresiv de limfom, asociat în majoritatea cazurilor cu infecția cu EBV. Recurgerea viremiei EBV în sânge crește riscul de dezvoltare a TLPT și poate duce la scăderea necesarului de medicamente imunodepresive, punând în pericol funcția grefei și evoluția pacientului.
Riscuri și beneficiile potențiale
Riscul de infecție reactivată este mai mare atât la pacienții despre care se știe că au fost expuși anterior la EBV, cât și la cei care primesc organe de la donatori EBV pozitiv. La pacienții pediatrici după transplant, terapia preventivă cu anticorpi monoclonali ar putea fi deosebit de benefică, întrucât o parte semnificativă nu a fost expusă anterior virusului.
Proiecte de cercetare și planuri viitoare
Cercetătorii de la Centrul Fred Hutch au depus cereri pentru protecția proprietății intelectuale asupra anticorpilor dezvoltați. Ei colaborează cu instituții academice și din industrie pentru a dezvolta o terapie destinată pacienților imunocompromiși. Aceasta urmează să fie evaluată inițial pentru siguranță la voluntari adulți sănătoși, apoi în studii clinice la pacienții vizați.
Legătura între EBV și scleroza multiplă
Peste 95% dintre adulții din lume sunt infectați cu EBV, virus cu prezență permanentă în organism. În timp, anumite persoane dezvoltă boli grave, întrucât EBV a fost clasificat ca agent cancerigen de grup 1, fiind asociat cu diverse tipuri de cancer.
Infecția cu EBV joacă un rol semnificativ în apariția sclerozei multiple, o boală autoimună în care sistemul imun atacă creierul și măduva spinării. Riscul de a dezvolta scleroză multiplă depinde și de factori genetici, stil de viață, sex, fumat, obezitate și nivelul de vitamina D.
Prevenția și cercetările viitoare
Deși este dificil să se dezvolte un vaccin împotriva EBV din cauza modului de ascundere a virusului în interiorul celulelor și a infectării persistente, cercetările continuă. Impactul prevenirii infecției asupra riscului de scleroză multiplă rămâne neclar, iar inițiativele actuale vizează atât celulele infectate, cât și dezvoltarea unor imunoterapii sau vaccinuri pentru întreruperea proceselor biologice asociate.
Dacă aceste strategii vor fi eficiente, tratamentul sclerozei multiple s-ar putea extinde dincolo de reducerea simptomelor, fiind posibilă prevenirea bolii sau intervențiile mai timpurii în evoluția acesteia.