Un studiu realizat de cercetători de la Royal Netherlands Institute for Sea Research indică faptul că oceanele conțin aproximativ 27 de milioane de tone de nanoplastice, o estimare considerată prima și cea mai solidă de până acum privind cantitatea de astfel de particule în mare. Cercetarea s-a concentrat pe zona Atlanticului de Nord, între Azore și platforma continentală europeană, unde au fost colectate probe de apă din 12 locații diferite pentru analiză.
Probe de apă au fost filtrate pentru a elimina particulele mai mari de un micrometru, iar restul a fost analizat în laborator utilizând spectrometria de masă. Tehnica a permis identificarea compușilor chimici specifici diferitelor tipuri de plastic. Rezultatele au relevat o cantitate uriașă de nanoplastice în această regiune.
Studiul scoate în evidență cât de mult s-a schimbat percepția asupra poluării marine. Până acum, accentul s-a pus pe microplasticele vizibile, precum deșeurile mai mari sau obiectele din plastic plutesc la suprafață și se acumulează pe țărm. Însă cercetarea sugerează că a fost neglijată prezența nanoplasticele, ale căror cantități și răspândire sunt mult mai mari decât se credea.
Nanoplasticele rezultă atât din degradarea materialelor plastice mai mari, supuse acțiunii luminii solare, salinității și agitării apei, cât și din transportul acestora de către râuri. O altă sursă majoră, conform cercetătorilor, este atmosfera, particulele fiind purtate de aer și depuse pe suprafața oceanelor prin ploaie sau depunere uscată.
### Impactul asupra ecosistemelor și sănătății umane
Cea mai alarmantă concluzie a studiului este aceea că aceste particule sunt suficient de mici pentru a pătrunde în organismul animalelor marine. De la microorganisme până la pești, nanoplasticele pot ajunge în țesuturile viețuitoarelor și pot urca pe lanțul troficului, cu posibilitatea de a ajunge și în corpul uman.
Există deja dovezi că nanoplasticele au fost identificate în țesuturile umane, ceea ce ridică întrebări despre posibilele efecte asupra sănătății. Cercetătorii avertizează că aceste particule invizibile sunt răspândite peste tot și că efectele lor pe termen lung nu sunt încă pe deplin înțelese.
### Provocări în eliminarea nanoplasticeleor
Un alt aspect critic indicat de studiu este că, odată ce nanoplasticele s-au format, nu pot fi eliminate eficient din oceane. Nu există soluții realiste de curățare la scară largă pentru aceste particule extrem de mici. În consecință, prevenția reprezintă singura strategie reală pentru limitarea poluării.
Studiul transmite un mesaj clar: dacă plasticul continuă să ajungă în mediul natural, acesta nu va dispărea, ci se va transforma într-o poluare și mai dificil de controlat, cu efecte persistente asupra ecosistemului marin și sănătății umane.
### Concluzie
Descoperirea oferă o explicație pentru misterul plasticului „dispărut” din oceane, dar revelațiile nu aduc liniște, ci confirmă gravitatea situației. Oceanul nu a eliminat problema, ci a transformat-o într-una invizibilă, despre care abia acum începem să înțelegem amploarea.