În rândul statelor membre ale Uniunii Europene, cea mai mare proporție a populației considerate subiectiv sărace a fost înregistrată în anul anterior în Grecia (66,8%), Bulgaria (37,4%), Slovacia (28,7%) și România (23,8%). Cele mai scăzute rate au fost în Țările de Jos și Germania (ambele cu 7,3%) și Luxemburg (8,5%), conform datelor Agerpres.
Din punct de vedere al categoriilor de vârstă, componentele de sărăcie subiectivă în UE au fost cele mai ridicate în rândul persoanelor sub 18 ani (20,6%), între 18 și 64 de ani (17,3%) și peste 65 de ani (14,9%).
Totuși, toate aceste grupe de vârstă au prezentat reducerea ponderii celor care se declară săraci subiectiv în perioada 2023–2024. Cel mai pronunțat declin a fost în rândul persoanelor cu vârsta între 18 și 64 de ani, cu o scădere de 1,8 puncte procentuale (pp), iar pentru tineri și vârstnici, scăderea a fost de 1,6 pp.
Sărăcia subiectivă reprezintă un domeniu nou dezvoltat, destinat suplimentării indicatorilor tradiționali, precum riscul de sărăcie, lipsuri materiale și privări sociale severe, precum și șomaj ridicat. Conceptul de sărăcie subiectivă a fost stabilit pe baza variabilei anuale „Capacitatea de a gestiona cheltuielile” din statisticile Uniunii Europene privind veniturile și condițiile de trai (EU-SILC).
În contrast cu evaluarea stabilității sărăciei relative prin indicatorul privind riscul de sărăcie, scopul principal al indicatorului de sărăcie subiectivă este de a evalua percepția respondenților asupra dificultăților întâmpinate de gospodării pentru a face față cheltuielilor. Analiza ia în considerare situația, nivelul de bunăstare materială, inclusiv veniturile, cheltuielile, datoriile și starea de sănătate a gospodăriilor.