„România va rămâne o țară cu o opinie publică profund influențată de serviciile de intelligence, influenceri ai acestora, posturi de televiziune „securiste” și alianțe de interese”, scrie Alina Mungiu Pipiddi, într-un articol de opinie în care face șapte predicții pentru anul 2026, inclusiv dacă va persista coaliția și cu ce costuri sau dacă vor fi tăiate pensiile magistraților.
1. Realitatea despre anularea alegerilor
Nu se va descoperi „adevărul” privind anularea alegerilor, pentru că acesta este deja cunoscut, însă din diferite motive — inclusiv incompetența — nu a fost comunicat corect. Georgescu putea și trebuia eliminat din competiție, având în vedere că a declarat finanțare zero și cheltuieli zero, sfidând legea electorală (Donald Trump a fost condamnat pentru o singură plată nedeclarată, realizată printr-un intermediar).
În schimb, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a preferat să invoce motive obscure. În cadrul CSAT sunt într-adevăr cei care conduc România, astfel că mesajul oficial a devenit ambiguu și contradictoriu, ceea ce face dificilă comunicarea clară. În context, nimeni nu a fost înlocuit sau chiar sancționat — nici măcar Rareș Bogdan, care a utilizat fonduri publice ale PNL pentru susținerea campaniei lui Georgescu — motiv pentru care comunicarea va continua la fel ca până acum, cu costuri politice și institutionale evidente.
2. Reforma statului în sens contrar
România va rămâne o țară cu o opinie publică puternic influențată de serviciile secrete, influenceri ai acestor servicii, televiziuni „securiste” și persoane manipulate.
În acest context, nimeni nu va avea curajul să inițieze măcar dezbateri despre reformarea CSAT, considerat un „executiv paralel”, mai puternic decât guvernul rezultat aleatoriu și o anomalie constituțională a democrației românești, chiar dacă creditele atrase din Uniunea Europeană pentru apărare riscă să dispară în uniforma de ineficiență a achizițiilor militare. În schimb, va continua atacarea Curții Constituționale, instituție menită să controleze executivul, deși aceasta îl face frecvent.
Această inversare a priorităților este alimentată și de „experți” în drept constituțional, ce își exprimă opiniile plătiți de structuri militare sau de securitate.
Pensiile speciale: restrâns și incomplet
Inițiativa de a reduce pensiile speciale și de a ajusta vârsta de pensionare pentru anumite categorii, justificată atât din motive etice, cât și fiscale, va avea rezultate limitate. În cel mai bun caz, vor fi afectate parțial pensiile magistraților, care sunt aproape unanimi împotrivă, dovadă fiind contestarea la Curtea Constituțională a plenarului Înaltei Curți, format din peste o sută de judecători, nu doar conducerea acesteia.
Impactul asupra bugetului va fi minor și reforma nu va include serviciile de intelligence sau armată. Guvernul va continua să diminueze fondurile de la segmentele fără drept de veto efectiv.
O coaliție fragilă, formată din partide slabe și servicii autonome, nu va putea eradica privilegiile într-un stat în care opinia publică nu este obiectivă, iar cetățenii consideră că au drepturi, în timp ce alții beneficiază de privilegii.
3. Justiția: începutul unui ciclu distructiv
România se îndreaptă către un ciclu periculos pentru sectorul judiciar. Campaniile publice bazate pe adevăruri selective nasc resentimente sociale și creează motive pentru intervenții politice masive în sistem.
Experiența internațională arată că atunci când executivul încearcă să reformeze justiția prin forță — de la Peru la Albania — rezultatul nu devine o justiție mai performantă, ci una mai dependentă politic.
Da, în justiție există grupuri de influență, inclusiv unele apropiate de PSD. Însă acestea sunt mai multe și au alegeri. Competiția internă este preferabilă controlului exercitat de guvern. Reforma ar trebui să înceapă cu parchetele, unde influența politică este deja evidentă, nu prin utilizarea procurorilor subordonați guvernului pentru epurări și filtrări. În Albania, vettingul susținut de UE a însemnat eliminarea judecătorilor corupți de opoziție, păstrând pe cei loyalăți puterii.
Situația semnalează influența adversă a Poloniei din perioada Kaczyński: justificări parțial valide au fost folosite pentru subordonarea justiției. Serviciile, prin media și influenceri, amplifică acest climat și împing noua președinție, neexperimentată, a lui Nicușor Dan în capcane politice. Continuarea acestui parcurs riscă proceduri la Curtea de Justiție a UE, similare celor ale Poloniei, ce pot duce la condamnări.
Soluția nu constă în reformarea reciprocă a puterilor în stat, ci în auto-reformarea fiecărei instituții, împinsă de societatea civilă. Așa funcționează democrațiile autentice.
4. Afișare a forței politice: precaritate subtilă
Deși incapabilă să implementeze o comunicare unitară și profesională, coaliția de guvernare va rezista. Niciun partid nu este semnificativ mai competent, iar un lider mai valoros decât Bolojan nu există în prezent. Președintele a făcut din stabilitate principalul scop. Nu se anticipează reforme meritocrate, păstrând abordarea veche a Băncii Mondiale de a crea un serviciu profesionist de resurse umane, dar lăsată în așteptare. Se pare că meritocrația ar putea destabiliza sistemul.
Cu un pic de noroc, România va atinge o etapă de stabilitate în 2026, însă la nivel mediocru al guvernării. Statul conduce în UE la creșterea corupției din ultimul deceniu, fără un plan concret pentru combatere. Pare că acceptăm tacit că stabilitatea are prețul corupției. În paralel, facem eforturi pentru aderarea la OCDE, deși calitatea acesteia scade, fiind acceptați și alți membri precum Mexic sau Columbia.
Nu se va suspenda Nicușor Dan, mai ales dacă va acționa prudent, însă va pierde în popularitate în propriul partid, din cauza așteptărilor nerealiste față de președinte, care a ales să evite conflictele majore, dar și finalul incert al acestora.
5. Sistemul educațional: continuarea analfabetismului funcțional și a pseudo-instituțiilor doctorale
După ministrul „reformist” Daniel David, care a acceptat austeritatea și reforme fictive, problemele din sistemul educațional persistă. Controversele din justiție în jurul lui Marinescu ignoră încă de acum 25 de ani faptul că îndrumătorii eliberau doctoranzi cu 2-3 cărți furate pentru elaborare. Discutarea necesității închiderii unor școli doctorale în drept și alocarea de resurse reale rămâne o temă ignorată, demonstrând lipsa de interes pentru reforma sistemului academic.
Afat de analfabetismul funcțional, nu se face nimic pentru eliminarea bacalaureatului depășit, a programelor absurde sau a monopolurilor universitare, în condițiile în care elevii termină școala fără să cunoască personalități precum Machiavelli sau Shakespeare, dar cu interes într-un muzic despre „Cărtărescu”.
Comunitățile de specialitate sunt parțial egoiste și demoralizate, iar decenii de reforme false și salarii mici au inhibat inițiativa. Pierderea educațională și democratică va deveni tot mai vizibilă, iar o populație lipsită de competență de bază și superficială va influența în mod negativ scena politică, cu un electorat vulnerabil la manipulare și dezinformare pe măsură ce crește numărul celor care, de exemplu, rezervă zboruri cu telefonul, credând că vaccinarea ridică coada.
Acest text a fost redactat și pentru platforma România Curată.