Cât timp regimul de la Moscova crede că poate câștiga războiul, slăbind Ucraina și, practic, anihilând-o ca stat, Putin nu va intra în negocieri serioase, susține Ioan Stanomir.
Conflictul din Ucraina a accelerat transformarea totalitară a Rusiei: regimul de la Moscova este o maşinărie criminală, având ca scop terorizarea populației civile prin atacuri oribile, reprezentând acte de agresiune. Economia Rusiei se bazează pe război, iar susținătorii lui Putin contribuie la radicalizarea unui discurs de intimidare militară și nucleară. Dependentă de noii aliați de la Phenian, dominată economic de Beijing, Rusia lui Putin este un amestec îngrozitor de reprimare brutală și militarism.
Nemarind să cucerească Ucraina, dar capabilă de operațiuni ce vizează distrugerea infrastructurii civile, regimul lui Putin este consecvent în aplicarea strategiei militare. Convingerea într-o victorie pe câmpul de luptă, cu orice preț, este doctrina oficială a Moscovei. Valuri de soldați și atacuri cu rachete și drone sunt instrumentele folosite de regimul stalinist al lui Putin. Eșecul comunist al trecutului se reface.
Prevenire și consecvență
Factorul care poate schimba radical acest război din Ucraina este acțiunea politică americană. Noua abordare americană se caracterizează printr-o clarificare progresivă: iluziile legate de utilitatea negocierilor cu Vladimir Putin au fost abandonate în favoarea unui realism bazat pe descurajare.
De la transferul de arme către Ucraina la presiunea asupra Rusiei, semnele acestei noi abordări nu mai pot fi ignorate. Statele Unite dispun, în acest context, de opțiunea asistenței militare, dar și de presiunea economică asupra partenerilor Rusiei. Chiar dacă efectul este limitat, această opțiune trebuie aplicată pentru a slăbi mecanismul criminal al regimului lui Putin.
În cele din urmă, politica americană, în cooperare cu cea europeană, trebuie să adopte ferm și hotărât o strategie de descurajare militară. Doar consolidarea capacității noastre comune de a contracara Rusia poate împiedica noi agresiuni. Dezvoltarea Ucrainei ca putere militară este singura garanție a supraviețuirii ei ca stat independent. Renunțarea la această angajare este echivalentă cu o catastrofă strategică: capitularea în fața Rusiei este o invitație la teroare și agresiune.
Ca întotdeauna, războaiele nu pot fi câștigate fără o clarificare a scopurilor politice, în conformitate cu conceptele lui Raymond Aron. Forța militară trebuie să fie integrată în viziunea asupra viitorului și a unei păci durabile.
În cazul Ucrainei, victoria realistă implică menținerea și consolidarea statalității sale. Nu dimensiunea teritorială ci constituirea unei bariere robuste împotriva expansiunii ruse este importantă. Integrarea Ucrainei în sistemul de securitate occidental este o realitate din ce în ce mai evidentă.
Realismul aronian ne obligă să renunțăm la iluziile pacifiste. În acest moment, înarmarea este o condiție esențială a supraviețuirii colective. Alianța cu Statele Unite este, mai mult ca oricând, vitală pentru Europa Centrală și de Est. Statele Unite au un rol crucial, atât militar, cât și politic, în arhitectura mondială.
În ceea ce privește Rusia, ea este mecanismul criminal care se hrănește din dezastrul agresiunii. Nu există o alternativă la Putin în Rusia actuală, în afară de complicii săi. Rusia din 2025 este demoliță democratică și sugrumată dictatorial, națiunea rusă fiind reținută într-un regim care a lichidat orice urmă de pluralism.
Atâta timp cât Rusia lui Putin este sigură de victoria militară, teroarea din Ucraina va continua, teribilă și tragică. Strategia de descurajare trebuie să trezească în Rusia conștientizarea imposibilității câștigării acestui război. Nu se pot purta negocieri cu un regim care crede neabătut în triumful său final.
Prevenirea și fermitatea pot transmite un mesaj clar dictaturii de la Moscova. Noua politică americană face parte dintr-un efort de a opri Rusia; solidaritatea atlantică este, pentru noi și pentru Ucraina, singura opțiune realistă.
Articol de opinie.