‘Agricultura reprezintă o componentă esențială a economiei naționale a României, fiind un sector strategic datorită contribuției sale la asigurarea securității alimentare și la dezvoltarea economică și socială a zonele rurale. Cu o tradiție agricolă de lungă durată și resurse naturale ample, țara dispune de peste 13,3 milioane de hectare de teren agricol, dintre care aproximativ 8,3 milioane de hectare sunt teren arabil, plasând România pe locul al șaselea în Uniunea Europeană, după Franța, Spania, Germania, Polonia și Italia. În anul 2025, agricultura contribuie cu aproximativ 4-5% la Produsul Intern Brut (PIB), iar dacă se includ și sectorul alimentar, procesarea și industriile conexe, aportul total depășește 10% din economia națională’, menționează autorii studiului, citati de Agerpres.
De asemenea, aproximativ 18-20% din populația activă este angajată în agricultură, o proporție semnificativ mai ridicată comparativ cu media în Uniunea Europeană, care este de aproximativ 4%. Această cifră evidențiază dependența socio-economică puternică a mediului rural de activitățile agricole și subliniază necesitatea creșterii productivității prin investiții în mecanizare, digitalizare și instruire profesională.
Venitul mediu net în sectorul agricol a fost de circa 3.931 lei în 2024, în creștere față de anii anteriori, însă cu aproximativ 20-25% mai redus comparativ cu media națională.
Valoarea totală a producției agricole a României a fost estimată la peste 22 miliarde de euro în 2023, conform datelor Eurostat, menținând țara pe locul 7 în Uniunea Europeană în privința volumului economic generat. Cu toate acestea, nivelul de productivitate rămâne sub media europeană, din cauza fragmentării terenurilor, utilizării reduse a tehnologiilor moderne și vulnerabilității crescute la schimbările climatice.
Agricultura este unul dintre pilonii principali ai exporturilor românești. România este un exportator regional important de cereale, oleaginoase și produse agroalimentare, beneficiind de o balanță comercială pozitivă în acest sector. Principalul export include grâu, porumb și floarea-soarelui, care sunt livrate în state din Uniunea Europeană, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
De asemenea, sectorul procesator de produse alimentare contribuie tot mai mult la creșterea valorii adăugate prin produse finite competitive, precum uleiurile vegetale, vinurile și produsele lactate.
‘Strategia agricolă națională se aliniază cu Politica Comună Agricolă (PCA) a Uniunii Europene, ce asigură sprijin prin plăți directe și programe de dezvoltare rurală. Prin Planul Strategic PCA 2023-2027, România are alocate peste 15,8 miliarde de euro pentru modernizarea exploatațiilor, tranziția spre o agricultură ecologică și digitalizată, formarea profesională și sprijinirea tinerilor agricultori. La nivel național, Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) continuă să fie o sursă esențială de finanțare pentru infrastructură, modernizarea fermelor și dezvoltarea antreprenoriatului agricol. Totuși, birocrația excesivă, întârzierile administrative și complexitatea procesului de accesare reprezintă obstacole majore pentru mulți beneficiari, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii’, atrag atenția experții IMM România.
Potrivit acestora, agricultura românească traversează o etapă de tranziție structurală, între modelul tradițional și cel modern, orientat către competitivitate și digitalizare. Aceasta autoarează atât provocări semnificative, cât și oportunități reale de dezvoltare.
Principalele provocări semnalate de ‘Cartea Albă a agriculturii’ includ fragmentarea excesivă a terenurilor, lipsa colaborării între fermieri; infrastructura rurală insuficientă și dificultățile de acces pe piețe; finanțarea limitată și dificultățile în obținerea creditelor; efectele tot mai intense ale schimbărilor climatice asupra producției; deficiențele de competențe digitale și tehnologice în mediul rural.
În privința oportunităților de creștere, autorii evidențiază modernizarea fermelor prin digitalizare, mecanizare și inovație tehnologică; dezvoltarea agricultura ecologică în cadrul obiectivelor Pactului Verde European; valorificarea fondurilor europene pentru tranziția verde și digitală; consolidarea lanțurilor scurte de aprovizionare și a piețelor locale; stimularea cooperativelor și asocierilor agricole, care pot duce la economii de scară și o competiție mai puternică.
‘Până în 2025, agricultura din România are un potențial agricol extraordinar, dar trebuie să facă față unor provocări structurale complexe. În ciuda vulnerabilităților legate de schimbările climatice, fragmentare și acces limitat la resurse financiare, direcția generală urmărește transformarea și profesionalizarea sectorului. Prin investiții în infrastructură, digitalizare și resursa umană, agricultura românească poate deveni un motor strategic al economiei naționale, contribuind nu doar la creșterea PIB-ului, ci și la revitalizarea zonelor rurale și consolidarea securității alimentare a țării și a Uniunii Europene’, se evidențiază în studiul realizat de IMM România.
Cercetarea a fost desfășurată în 2024, utilizând un chestionar aplicat unui eşantion de 439 de întreprinderi – micro, mici și mijlocii – din toate regiunile de dezvoltare ale țării și din toate categoriile de vârstă. Acest eșantion este considerat reprezentativ pentru sectorul IMM-urilor agricole din România, oferind o bază solidă pentru concluzii și recomandări privind starea actuală a agriculturii.
Chestionarele au fost completate în principal de antreprenori și manageri activi în domeniu, reprezentând variate ramuri – de la producția vegetală și zootehnie, până la servicii conexe și prelucrarea produselor agricole. Obiectivul cercetării a fost identificarea tendințelor principale din sector, evaluarea accesului la finanțare, digitalizare, resurse umane, riscuri și politici publice.
Distribuția geografică a eșantionului asigură o reprezentare echilibrată a celor opt regiuni de dezvoltare, reflectând specificul regional al agriculturii și diferențele de structură economică. Astfel, studiul oferă o perspectivă detaliată asupra realităților din teren și permite comparații între regiuni, categorii de întreprinderi și dimensiunea acestora.