Artista Cristina Bălan a relatat despre modul în care a gestionat incertitudinile, cum a putut merge mai departe și ce înseamnă, de fapt, puterea maternă. La sfârșitul anului 2022, Cristina a adus pe lume o fetiță perfect sănătoasă.
„Când am luat decizia de a deveni mamă, am dorit o implicare totală. Această experiență umple sufletul, modelând și dând formă, dacă permiți aceste lucruri.”
După mai bine de 11 ani de la prima naștere, pot spune că este cea mai complexă și dificilă experiență de viață. Nu există nimic mai dificil decât să crești copii echilibrați din toate punctele de vedere. Nu există responsabilitate mai mare decât modelarea unor viitori adulți. Și nicio oglindă nu este mai fidelă decât energia copiilor tăi.
Experiența mea nu a fost una obișnuită; toate cele de mai sus au fost agravate de un diagnostic dificil, pe care nimeni nu și-l dorește. O boală se poate vindeca, există totuși speranță. Însă, când este vorba de o afecțiune genetică, practic știi că orice ai face nu va schimba nimic. Tot ce poți face este să gestionezi cât mai bine provocările care vin cu această condiție genetică (…)”, a relatat Cristina Bălan.
În 2013, după ce a devenit mamă a gemenilor care suferă de sindrom Down, Cristina Bălan a recunoscut că a suferit de depresie, pe care a reușit să o depășească pentru a traversa această perioadă grea.
„În 2013 am născut prematur, am aflat la naștere de diagnosticul dificil pentru ambii copii și am fost tratată cu multă lipsă de atenție și neomenie în spital. Nu eram pregătită pentru cinismul cadrelor medicale. Nici pentru atitudinea de „nu mă deranja” a multor asistente, chiar și față de mămicile în situații dificile, așa cum a fost cazul meu, cu gemeni prematuri și cu sindrom Down.”
Dacă m-aș opri aici, ar fi suficient pentru o criză majoră de anxietate. Dar după o lună de spitalizare, a urmat un an extrem de greu; m-am trezit detașată de tot ce știam, întreaga mea viață anterioară fusese pur și simplu smulsă și mă simțeam aruncată într-o lume tulbure, cu nenumărate provocări. Așa se simte când ai un copil cu dizabilități, parcă lupta pentru ceva e mereu prezentă. Pentru drepturile copilului tău, pentru acceptare, integrare, pentru normalitate… Cunosc multe mame care se confruntă cu situații diverse; toate sunt luptătoare pentru copiii lor marginalizați. Nu există nimic romantic în această situație, este o realitate dură.
Am reușit să depășesc depresia cu mult efort, conștient și susținut. Am vrut să o depășesc, am muncit pentru asta. Am depus eforturi pentru integrare, vindecare și depășirea traumatismelor; nu este ușor. Și cel mai rău lucru este că nimeni nu poate ajuta pe cineva care nu vrea să se ajute singur. Nici o persoană aflată în depresie nu poate fi ajutată, nici măcar de un specialist, dacă nu decide să muncească asupra sa sau să depună un minim de efort pentru introspecție și pentru toate etapele necesare vindecării. Eu am găsit alinare în artă și sport.
Am făcut efortul de a mă antrena la sală, regulat. Acest lucru a ajutat și la reglarea obiceiurilor alimentare. Pentru a nu mă abate de la progresul obținut la sală, mă străduiesc să mănânc sănătos și echilibrat (…)”, a declarat artista.