Veneția se confruntă cu o serie de provocări ecologice generate de schimbările climatice, care au condus la invazii de specii marine dăunătoare în laguna Adriatică. Creșterea nivelului mării și temperaturile în creștere favorizează răspândirea mediilor invazive, precum meduzele carnivore și crabi albaști, cu impact serioasă asupra ecosistemului și comunităților de pescari locale.
Meduzele invazive și efectele lor
Un nou reprezentant al faunei invazive în laguna venețiană este meduza canibala, cunoscută sub numele de „nucă de mare”. Aceasta, clasificată printre cele mai periculoase specii invazive din lume, poate să își consume propriile ouă și larve pentru a supraviețui. Recent, condițiile climatice favorizează înmulțirea acesteia în apele din jurul orașului, susțin cercetătorii de la Universitatea din Padova și Institutul Național de Oceanografie și Geofizică Aplicată (OGS).
Studiile indică un model sezonier de reproducere, cu vârfuri la sfârșitul primăverii și toamna. Temperaturile ridicate și nivelul de salinitate sunt factori care influențează înmulțirea meduzelor. Abundența lor atestă o mare capacitate de adaptare la variațiile mediului, chiar dacă temperaturi excesiv de ridicate sau salinitate scăzută pot limita supraviețuirea speciilor.
Prezența acestor meduze în lagun afectează întregul ecosistem, în special specii precum peștii, scoicile și midiile. Reprezentanții comunităților de pescari susțin că procentul de capturi a scăzut cu peste 40% în zona afectată de invazie, iar speciile cele mai afectate includ sepia și guvidul de lagună, esențiale pentru economia și cultura localilor.
Amenințarea asupra comunităților de pescari
Meduza cu creastă, o specie care consumă volume mari de microorganisme marine, a început să își vâneze ouăle și larvele speciilor importante pentru mediul înconjurător și economia zonei. Aceasta rezultă într-o reducere a populației de pești, scoici și midii, ceea ce pune în pericol stabilitatea ecosistemului lagunar.
Cercetările arată că pescuitul capturilor principale a scăzut cu peste 40% de la apariția invaziei. Specii precum sepia și guvidul de lagună, care sunt surse importante de venit pentru pescari și contribuie la patrimoniul culinar local, sunt cele mai afectate. În trecut, astfel de invazii au dus la prăbușirea rezervelor de pește, cu consecințe economice grave.
Crabi albaști, un nou pericol
Pescarii din regiunea nordică a Adriaticii se confruntă acum cu o invazie de crabi albaști uriași, care au înmulțit rapid. Acești crustacei, necunoscuți originar din coastele Americii și introduși în apele Italiei probabil în anii ’40, nu au prădători naturali în zona lor de apă.
Populația explodată este atribuită creșterii temperaturilor medii ale apelor, cauzate de schimbările climatice. Biologii marini afirmă că, odată cu încălzirea, crabi care în mod normal ar fi devenit inactivi la temperaturi sub 10°C se manifestă activi pe tot parcursul anului, hrănindu-se cu speciile autohtone de scoici, midii și stridii.
Experții avertizează că această prezență masivă pune în pericol populațiile locale de fructe de mare de valoare și delicatesele tradiționale, precum moeche, riscă să dispară din cauza competiției pentru resurse și agresivității acestor crustacei.
Strategii de combatere și componente culturale
Autoritățile și pescarii caută soluții pentru reducerea populației invadatorilor. O variantă propusă este exportul crabilor albaști în alte regiuni, precum Statele Unite, unde această specie este apreciată ca delicatesă, fiind comercializată la prețuri de aproximativ 8-10 euro pe kilogram.
Organizația Coldiretti a sugerat și promovarea consumului acestor crabi în restaurante și case din Italia, pentru a controla invazia. În piețele locale, aceștia apar deja ca un aliment nou, dar această strategie riscă să submineze tradițiile de pescuit și rețetele specifice zonei.
Riscul implicat include pierderea rețetelor tradiționale și a metodei de creștere specifică speciilor autohtone. Pierderea acestor aspecte culturale amenință patrimoniul gastronomic al Veneției, în contextul unei crize ecologice fără precedent.