Majoritatea orașelor mici din România și 15% dintre comune nu aveau, în anul 2023, populația necesară stabilită în legislație pentru a fi clasificate în categoriile corespunzătoare, conform unui raport al Curții de Conturi. Acest fenomen a fost semnalat încă de acum doi ani de către annualhotNews.
Autoritatea de control atrage atenția asupra diferențelor între prevederile legislative și realitatea demografică. Auditorii au identificat, prin analize asupra orașelor și comunelor, că nivelul ridicat al cheltuielilor de personal poate limita posibilitatea de dezvoltare a acestor unități teritoriale. Aceștia remarcat faptul că cadrul legislativ actual „nu furnizează instrumentele necesare pentru o reorganizare eficientă a administrației locale și pentru a răspunde nevoilor specifice ale comunităților”.
Un raport al Curții de Conturi, realizat între aprilie și noiembrie 2024, care a evaluat structura și funcționarea comunelor și orașelor mici din România, în raport cu populația și serviciile oferite, indică faptul că, în funcție de numărul de locuitori, mulți dintre aceștia nu mai corespund criteriilor pentru a fi încadrați în categoriile lor administrative în 2023.
„La nivelul anului 2023, 119 orașe nu îndeplineau criteriul demografic minim de 10.000 de locuitori. Acestea reprezintă peste jumătate (55%) din totalul de 216 orașe. De asemenea, un număr de 432 de comune (15% din total) nu respectau acest criteru”, precizează raportul Curții de Conturi, menționând că, potrivit legislației, pragul minim pentru desemnarea unui oraș este de 10.000 de locuitori, iar pentru comune de 1.500.
„Criteriile demografice pentru clasificarea localităților nu reflectă situația actuală”
Conform raportului, „există diferențe semnificative între cerințele legale pentru înființarea comunelor sau a orașelor și realitatea demografică, ceea ce înseamnă că multe localități nu se mai încadrează în categoria corespunzătoare dacă ar fi analizate din acest punct de vedere”.
„Criteriile demografice pentru clasificarea localităților în orașe și comune nu corespund dinamicii actuale. Lipsa unor indicatori clari și de încredere, precum și dificultățile în calcularea și interpretarea celor existenți, afectează evaluarea precisă a situației locale”, subliniază auditorii.
Ei evidențiază și modul în care sunt gestionate resursele financiare ale orașelor și comunelor, afirmând că derogările legislative anuale, deși menite să echilibreze bugetele locale, „pot afecta permanent autonomia financiară a unităților administrativ-teritoriale”.
Doar o treime dintre comunele și orașele mici reușesc să se autofinanțeze din venituri proprii peste 50%
„În anul 2023, doar 27% dintre comune și 34% dintre orașele mici au reușit să asigure mai mult de jumătate din bugetul propriu din venituri interne. În același timp, capacitatea de autofinanțare din surse proprii a evoluat în perioadele 2021-2023, mai ales în cazul comunelor. Cheltuielile ridicate de personal pot indica limitarea resurselor unuia dintre UAT-uri pentru dezvoltare. În 2023, doar 31% dintre comune și-au acoperit cheltuielile de personal din veniturile proprii, în scădere față de 2022 (52%) și față de 2021 (44%). În cazul orașelor mici, 76% și-au susținut cheltuielile de personal din veniturile interne în 2023, față de 85% în 2022 și 81% în 2021”, informează Curtea de Conturi.
Auditorii remarcă dificultățile mai mari ale orașelor și comunelor în atragerea resurselor umane, comparativ cu municipiile și județele.
„Cheltuielile de personal ale comunelor sunt cu mult mai mici decât cele ale orașelor cu populație similară. Bugetele UAT-urilor mici trebuie să suporte, de asemenea, cheltuieli suplimentare pentru asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav. În perioada 2021-2023, numărul asistenților personali a crescut cu 7%, iar plățile aferente cu 38%”, indică raportul.
În privința costurilor aferente personalului din administrația publică locală, raportul subliniază că actuala metodologie pentru stabilirea coeficienților pentru indemnizațiile primarilor și viceprimarilor, cu impact asupra salariilor angajaților, creează diferențe semnificative între orașe și comune, chiar și pentru populație similară. Aceasta duce la salarii mai mari în orașe, atât pentru aleși, cât și pentru personal administrativ, iar uneori serviciile publice pot fi la un nivel diferit, deși cheltuielile salariale sunt mai mari în orașele cu populație comparabilă cu comunele.
Dependența de finanțarea centrală și dificultățile în strângerea veniturilor reprezintă obstacole majore
Raportul evidențiază de asemenea că „dependența de fondurile de la bugetul de stat și dificultățile în colectarea veniturilor proprii reprezintă provocări cheie pentru orașe și comune”.
„Această vulnerabilitate financiară este accentuată de legislații anuale care permit excepții, deși ajută la echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot compromite autonomia și dezvoltarea de durată. Pentru o planificare strategică eficientă, este necesar un proces de analiză sistemică și reforme legislative. Aceste inițiative pot consolida cadrul instituțional și operațional al administrației locale, conducând la gestionarea mai eficientă a fondurilor și la o aliniere mai bună între nevoile comunităților, resursele disponibile și serviciile oferite”.
Raportul subliniază în plus diferențele notabile între mediul urban și cel rural în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate, educație și utilități esențiale.
De asemenea, cadrul legislativ actual „nu oferă suficiente instrumente pentru o reorganizare eficientă a administrației locale și pentru a răspunde nevoilor specifice ale comunităților”.
„Modificarea statutului administrativ al unei localități se dovedesc a fi procese complexe și rareori de succes. În ultimii ani, au existat mai multe încercări de a restabiliza rangul de comună pentru anumite orașe sau de a comasa comunele și orașele, însă majoritatea acestor inițiative nu s-au concretizat din cauza imposibilității îndeplinirii condițiilor legale specifice”, încheie Curtea de Conturi.