Oficialii polonezi au absentat de la ultimele două întâlniri importante privind încheierea războiului din Ucraina. Opoziția acuză guvernul Tusk, însă explicațiile sunt mai complexe, conform articolului Politico.
Polonia manifestă nemulțumire față de marginalizarea diplomatică la ultimile reuniuni care discutau despre un posibil acord de pace în Ucraina.
Când liderii Regatului Unit, Franței, Germaniei și Ucrainei s-au întrunit la Londra săptămâna aceasta pentru a-și sincroniza pozițiile în contextul eforturilor americane de încheiere a conflictului, Polonia nu a fost inclusă pe lista invitaților.
A fost a doua absență în interval de două luni, după ce Varșovia a ratat și participarea la summitul de la Geneva din 23 noiembrie.
Afirmațiile din jurul președintelui Karol Nawrocki au acuzat pe premierul liberal Donald Tusk pentru această situație.
„Lipsa Poloniei de la întâlnirea de la Londra exemplifică încă o dată incompetența lui Donald Tusk”, a afirmat Marek Pęk, senator din partidul naționalist Lege și Justiție, după întâlnirea de la Downing Street, catalogându-l pe Tusk ca fiind „un politician de nivel secund în Europa”.
Varșovia are multiple motive pentru a justifica prezența sa în aceste audiențe.
Polonia găzduiește un milion de refugiați ucraineni și acționează ca principal centru de suport pentru Ucraina, fiind de asemenea țara cu cele mai mari cheltuieli pe cap de locuitor pentru apărare în cadrul NATO și intenționează să își dubleze efectivul militar – deja al treilea ca mărime în alianță – la 500.000 de militari.
Tusk are propriile explicații
Tusk a exprimat și el o anumită frustrare. După întâlnirea de la Geneva, a solicitat includerea sa în comunicatul comun european – o cerere menită să mențină aparențele, însă, conform comentatorilor din Varșovia, aceasta a accentuat doar absența Poloniei.
Săptămâna trecută, la Berlin, aflându-se lângă cancelarul german Friedrich Merz, a încercat să calmeze tensiunea cu un ton ironic.
„Nu doresc să creez emoții, dar să spunem clar: nu toți cei din Washington – și cu siguranță nimeni din Moscova – doresc ca Polonia să fie prezentă în toate forurile”, a menționat el.
Tusk a sugerat că lipsa Poloniei de la ultimele întâlniri se datorează poziției ferme a Varșoviei în susținerea Kievului și a considerat aceasta „ca pe un compliment”.
Guvernul a subliniat totodată că nu s-a întâmplat nimic neobișnuit la Londra.
„Formatul a fost propus de prim-ministrul Keir Starmer”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Adam Szłapka, argumentând că „există numeroase astfel de formate, care se schimbă frecvent”.
Nu toate aceste formate aduc rezultate, iar Polonia nu trebuie – și nici nu ar trebui – să participe la toate activitățile de acest fel”, a adăugat el.
„Atunci cine ne reprezintă?”
Fostul președinte Bronisław Komorowski, aliniat politic cu Tusk, a afirmat că absența Poloniei reflectă realitățile geopolitice, nu un eșec diplomatic.
Summitul de la Londra a fost format din „cele mai influente trei state europene” – din punct de vedere politic, militar și economic – cele care contribuie cel mai mult la susținerea efortului de război al Ucrainei, a spus el.
El a menționat că Polonia este „pur și simplu mai slabă” și, deși rolul său este apreciat, acesta trebuie să fie conform cu ponderea sa reală.
Alții au avut opinii diferite.
„Americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor, Kievul nu ne vrea – atunci cine ne sprijină?”, a declarat fostul premier Leszek Miller după discuțiile de la Londra.
„Se întâmplă ceva neplăcut și trebuie să recunoaștem realitatea”, a adăugat acesta.
Diplomație dublă
Unul dintre aspectele problematice ale Poloniei, scrie Politico, este discursul cu două voci, emis atât de guvern, cât și de președinte, aflați în tabere politice diferite.
În timp ce Tusk prioritizează cooperarea europeană, președintele Nawrocki a călătorit în SUA, promovând contacte în cercurile administrației lui Donald Trump și exprimând public „vocea independentă” a Poloniei.
Cele două niveluri își adresează adesea critici reciproce. Tusk i-a reamintit recent lui Nawrocki că Constituția Poloniei transferă politica externă guvernului, nu președintelui.
În ciuda divergențelor, ambele părți împărtășesc o poziție dură față de Rusia. Diferența constă în strategia pentru relațiile cu actuala administrație de la Washington.
Oficialii guvernamentali recunosc că Nawrocki are, momentan, un acces mai direct la Casa Albă.
Formațiunea condusă de Nawrocki susține că acest lucru îi conferă o influență pe care Tusk nu o are. Fără acces la Trump, Tusk „nu adaugă nimic distinctiv” în discuțiile internaționale de nivel înalt, a declarat consilierul lui Nawrocki, Jacek Saryusz-Wolski.
Oficialii admit în privat că menținerea unui canal de comunicare cu Washingtonul este esențială – și, deocamdată, Nawrocki îl are deschis.
Totuși, avertizează că dependența de un președinte american imprevizibil reprezintă un risc, mai ales după ce noua strategie de securitate a SUA a evidențiat faptul că Europa trebuie să își asume o responsabilitate sporită pentru apărarea sa.
O consecință a activității lui Nawrocki în diplomația cu Trump, în timp ce Tusk gestionează relațiile cu Europa, este percepția unei duble politici externe a Poloniei.
„Problema nu ține de poziția Poloniei”, a declarat un diplomat occidental de rang înalt, referindu-se la sprijinul pentru Ucraina exprimat de țară. „Problema este să știm cine vorbește în numele Poloniei”, a încheiat el.