Îngerii au fascinat omenirea dintotdeauna, iar cinematografia nu a fost indiferentă față de această temă. Noul film de comedie “Doamne, ce noroc!” / “Good Fortune” (acum pe marile ecrane), în care Keanu Reeves interpretează un înger determinat să salveze un suflet pierdut, reînnoiește această fascinație. Filmele le combină cu comentarii despre migrație, disparități sociale, gentrificare și criza locuințelor. Evident, îngerii apar mai ales în momentele dificile ale vieții.
În esență, ceea ce le leagă pe aceste filme cu îngeri este conceptul că viața pe pământ merită trăită, chiar și în condiții dificile. Aceasta este lecția pe care o învață personajul principal din “Doamne, ce noroc!”, interpretat de regizorul și scenaristul Aziz Ansari.
Arj, emigrantul indian ce își dorește să realizeze un documentar în Los Angeles, dar se luptă cu zilele ca livrator și nopțile le petrece în propria mașină, nu are perspective clare, chiar dacă îngerul îi arată un viitor diferit.
Și în viitor, pare că va avea un job nesemnificativ. De ce să continui astfel? Chiar și când îngerul îl determină să înlocuiască un om de afaceri bogat (Seth Rogen), pentru a înțelege dificultățile unei vieți de succes, Arj nu își dorește să revină la vechea existență.
Este necesar ca îngerul, nevoit să accepte joburi mizerabile (deoarece șefa lui l-a pedepsit), să realizeze cât de valoroasă este solidaritatea umană, pentru ca Arj să își dorească să revină și el la ceea ce avea anterior.
Desigur, subiectul nu e nou
În filmul din 1946 “It’s a Wonderful Life”, Frank Capra oferea americanilor una dintre cele mai emoționante și triste povești (cu îngeri sau nu) despre viață.
Un bărbat, pe pragul disperării pentru că e aproape falit și nu mai poate asigura traiul familiei, este salvat de intervenția unui înger păzitor, care se aruncă înaintea lui în apă, obligându-l să îl salveze, și îi arată cum ar fi fost viața comunității dacă nu s-ar fi născut.
“Nimeni nu e eșuat dacă are prieteni”, îi scrie îngerul Clarence în dedicația pentru “Aventurile lui Tom Sawyer”, carte pe care o lasă în urma sa după ce își câștigă aripile și se întoarce în Rai.
O alternativă paralelă a orașului natal, în care George Bailey (James Stewart) explorează un univers unde nu s-ar fi născut, îi evidențiază impactul pe care îl are propria lui viață asupra celor din jur. Dacă nu și-ar fi salvat fratele de la înec în 1919, acesta nu ar fi devenit erou în război sau nu s-ar fi evidențiat în alte moduri.
Pe de altă parte, totuși, George primește doar o nouă perspectivă asupra vieții de acasă, nu o viață diferită. Întotdeauna a dorit să plece din oraș și să descopere lumea, dar circumstanțele l-au ținut pe loc, preluând afacerea familiei, întemeind o familie și având copii. Niciuna dintre aceste realizări nu fusese planificată inițial, motiv pentru care tentativa de suicid era o reacție la frustrările acumulate.
Imaginea obținută cu ajutorul îngerului nu-i oferă o viață nouă, ci o acceptare mai profundă a celei existente, cu accent pe aspectele pozitive, mai ales că firma familiei a fost salvată de sprijinul comunității.
Nu are scopul să-i schimbe complet traiectoria, ci să-l ajute să aprecieze viața pe care o are deja.
Greutățile ne determină să creștem
Dacă filmul lui Capra inspira americanii imediat după război, pelicula interpretată de Aziz Ansari, realizată în 2024 și inspirată declarativ din acesta, privește lumea cu alte perspective. Înainte să ofere soluții sau consolări, arată că există probleme grave, care ne pot determina să invocăm ajutor divin.
Mesajul principal rămâne acela că toate încercările ne învață ceva, ne provoacă să evoluăm, ne ajută să facem alegeri.
Îngerii umanizați…tot de noi
Majoritatea peliculelor cu îngeri (mai ales cele fără teme religioase, precum “Tentația Sfântului Anton” din 1898, primul film cu un înger) au ca scop umanizarea acestor ființe, făcându-le să experimenteze bucuria de a fi în trup. O astfel de perspectivă tot una pământeană este prezentată în filme.
Un exemplu iconic e “Der Himmel über Berlin” (Wim Wenders, 1987), cunoscut ca “Wings of Desire”, care ilustrează condiția îngerului Bruno Ganz ce se îndrăgostește de o trapezistă (Solveig Dommartin) și alege să devină om pentru ea.
“Ce frumos să poți simți degetele de la ziar (…), să ai îndoieli în loc să fii sigur”, spune Damiel, erou în dialog cu colegul său Cassiel (Otto Sander), doi îngeri îmbrăcați în paltoane lungi, plimbându-se printr-un oraș marcat de efectele Zidului Berlinului, care iese în evidență mai ales în contextul vremurilor.
Prezența îngerului în formă umană, interpretată de actorul american Peter Falk (fostul Columbo), care a renunțat la nemurire pentru a deveni actor, subliniază frumusețea vieții pe pământ. Povestea îl face pe Damiel să urmeze același drum.
Remake-ul din 1998, “Orașul îngerilor”, regizat de Brad Silberling, schimbă finalul fericit cu unul tragic. Nicolas Cage, în rolul îngerului plin de melancolie, devine om din iubire pentru o doctoriță (Meg Ryan), dar aceasta moare la scurt timp după regăsire.
În “Doamne, ce noroc!”, îngerul Gabriel (nu același cu Arhanghelul) este un înger de rang inferior. În vreme ce se adaptează vieții pe pământ, Gabriel descoperă plăcerea de a fuma, de a-și dezvolta mușchii, de a dansa și de a se bucura de mâncare. În acest fel, realizează că viața pe pământ nu este monotonă și că sentimentul de comunitate face greutățile mai suportabile.
Filmul lui Ansari nu urmărește o abordare comică tradițională, însă oferă o stare bună, o acceptare a ceea ce avem și a vieții în sine.
De ce este relevant acest mesaj?
Poate pentru a ne ajuta să înțelegem că și în condiții simple sau modeste există un plan divin, și nu trebuie să ne criticăm dacă nu atingem statutul de vedete internaționale sau mari afaceriști. În orice direcție alegem, suntem pe drumul potrivit, iar oriunde am fi, totul e în ordine.
Este interesant că tocmai Keanu Reeves interpretează rolul unui înger. Regizorul Ansari a ales acest actor pentru că pare a fi de pe altă planetă. În același timp, Reeves este considerat un exemplu de modestie și civilizație, fiind cunoscut pentru gesturile sale de generozitate și politețe.
Imaginea sa reflectă o evoluție de la îngerul clasic din “It’s a Wonderful Life” la cel modern interpretat de Reeves, sau la cei precum Bruno Ganz și Nicolas Cage, ale căror interpretări ilustrează că îngerii, fiind ființe fără trup, își adaptează forma în funcție de epocă și cultura în care apar.
Nu sunt atât de indepartați pe cât am crede
Sărbătoriti pe 2 octombrie, în calendarul romano-catolic, și pe 8 noiembrie, la ortodocși și greco-catolici, ziua Arhanghelilor Mihail și Gavriil, îngerii sunt percepuți ca mesageri ai lui Dumnezeu, cu rol limitat în intervenția în destinul uman, intervenind doar la cerere.
În mod obișnuit, acționează doar la solicitarea oamenilor. Și, de fapt, nu sunt atât de departe, cum ne imaginăm. Le putem simți prezența în rugăciune, meditație sau în situații excepționale.
Mulți oameni simt sprijinul îngerului păzitor mai ales în momentele de sfârșit de viață. Mama a fost vizionată de către un înger cu trei luni înainte de deces, într-un vis pe care l-a povestit, nerezolvând întrebarea cine era exact și cum a intrat.
Se spune că îngerul vine pentru a ne pregăti pentru trecere, anunțându-ne să fim pregătiți.
Un medic specializat în medicină paliativă a documentat cazuri în care pacienți în ultimele clipe de viață povesteau despre vizite angelice. Primele vizite erau așteptate, apoi veneau tot mai frecvent, semn al unei convingeri universale că moartea nu este sfârșitul și că divinitatea există.
Cea mai emoționantă poveste este cea a unui băiat de 9 ani cu cancer, care spunea că boala lui, numită Regina, va ajuta familia să-și recapete credința și îi va ajuta și pe alții, prin intervențiile medicului. El visa că înota alături de delfini și pinguini și că avea îngeri ca Rafael și Gabriel lângă el, fiecare cu misiune specifică.
Uneori, aceste relatări ne întăresc credința că, chiar și în cele mai dure momente, nu suntem singuri. Ele comunică și cu propriile noastre experiențe.
Beatitudine
Cu două săptămâni înainte de plecarea mamei, în momentul în care era între lumi, am observat-o într-o stare de o fericire aproape inexplicabilă, ca și când revenise dintr-un loc foarte frumos. Fața îi strălucea, iar ochii ei încercau să descrie ceea ce vedea, fără vorbire.
În timpul îngrijirilor în pandemie, am realizat că îngerii există cu adevărat. În momente de oboseală extremă, începeam să spun: “Dă-mi putere!”, și, de fiecare dată, dimineața mă simțeam reîmprospățată, gata să continui lupta.
După plecarea mamei, am adoptat o pisică, iar peste un an, ea a fost grav accidentată, având șanse mici de supraviețuire. Într-o noapte, am rugat toți sfinții în gând, apoi am auzit o voce clară în minte: “O să fie bine, pisica”.
Și a fost. Pisica s-a recuperat parțial, iar eu am înțeles că îngerii ne pot vizita și în mod subtil, chiar dacă nu-i vedem cu ochii fizici.
Nu trebuie să facem totul singuri
Este o convingere că solicitarea ajutorului nu face decât să ne ușureze încercările. Nu trebuie să înfruntăm totul singuri.
Filmele cu îngeri ne amintesc de această idee și ne ajută să ne conectăm cu noțiunea de protecție divină, să trăim în corp și să apreciem fiecare moment, fiecare gust și simțire.
Îngerul interpretat de Keanu Reeves spunea că mâncarea reprezintă una dintre cele mai frumoase descoperiri pe pământ — adaptați această idee la pasiunile voastre!