Legenda Babei Dochia și cele 9 cojoace
Legenda Babei Dochia stă la baza tradiției celor 9 zile, simbolizând confruntarea dintre iarnă și primăvară. Dochia, dorind să plece cu oile la munte la începutul lunii martie, și-a pus pe umeri 9 cojoace de blană pentru protecție.
Pe drumul spre munte, vremea s-a schimbat brusc, alternând între soare, ploaie și ninsoare. Păcălită de soarele înșelător de martie, Dochia a început să-și dea jos rând pe rând cojoacele în fiecare zi.
În a noua zi, fără nicio protecție, a fost lovită de ger, ceea ce a transformat-o împreună cu oile sale în stâncă de piatră. Astfel, cifra 9 simbolizează cele 9 faze ale lepădării iernii și drumul către renaștere.
Simbolismul cifrei 9 în tradiția populară
În cultura populară și în credințele creștine, cifra 9 reprezintă finalitatea și perfecțiunea unui ciclu.
Finalul iernii: Cele 9 zile marchează trecerea de la iarnă la primăvară, de la vechi la nou.
Gestul magic: În basme, „9 mări și 9 țări” sau „9 balauri” sugerează obstacole spirituale de trecut pentru a ajunge la lumină.
Ordinea cosmică: Spre deosebire de cifra 7, care simbolizează creația și timpul uman, 9 încheie un ciclu de pregătire spirituală, precum cele 9 cete angelice.
Dacă s-ar fi folosit cifra 7, ciclul s-ar fi suprapus peste o săptămână, pierzând caracterul magic de „perioadă în afara timpului obișnuit”. În cazul cifrei 10, s-ar fi depășit pragul echinocțiului, perturbând echilibrul între iarnă și primăvară.
Cum ne influențează „Babele” astăzi?
Deși ne aflăm în era tehnologiei, tradiția de a „alege baba” încă păstrează o valoare de conectare cu natura. Se consideră că vremea de încheiere a celor 9 zile reflectă starea sufletului sau a norocului pentru anul în curs.
O zi însorită în perioada celor 9 martie aduce speranța unui an plin de bucurii și prosperitate, în timp ce o zi ploioasă sau întunecată sugerează provocări și obstacole.
Perioada de 9 zile reprezintă o lecție de răbdare, ilustrând că trecerea de la frig la lumină necesită procesul de „dezbrăcare” a obiceiurilor vechi, așa cum Dochia și-a lăsat cojoacele pe munte.
Informațiile provin din Arhiva de Folclor a Academiei Române și din „Mitologie Română” de Romulus Vulcănescu.