„Radu, ești bine?” – o întrebare-cheie ce dă titlul unui documentar.
Documentarul lui Radu Restivan, nu este doar o glumă despre o cursă de 176 de kilometri și o diferență de nivel de 10.000 de metri, ci un exercițiu de sințerit despre depășirea limitelor. Fostul jurnalist sportiv transformă această provocare personală într-o poveste ce aspiră să inspire oameni dincolo de lumea alergatului. Într-un schimb de opinii, Radu Restivan discută despre transcendenta limitelor și necesitatea de a ne urma visele proprii, nu pe ale altora.
- „Deseori ne structurăm destinul în funcție de ce doresc alții de la noi, muncind astfel pentru visele altora, nu pentru cele proprii,” explică Radu Restivan, dezvăluind unul din motivele ce l-au determinat să se apuce de alergarea montană.
După ce a început să alerge în 2015, în dorința de a-și îmbunătăți stilul de viață și perseverența în sport, Radu Restivan a descoperit nu doar bucuria mișcării, ci și puterea unei comunități. Astfel s-a născut 321sport, un grup de adepți care, de peste un deceniu, reunește începători și experți în alergare, oameni care își doresc să îşi depășească limitele, susținuți reciproc.
În anul trecut, Restivan a dus pasiunea pentru alergare la un nivel suprem, înscriindu-se la Ultra-Trail du Mont-Blanc (UTMB) – considerat Everestul alergării montane. O cursă de aproape două zile și jumătate, fără somn, printre munții Franței, Italiei și Elveției, o experiență la limita umanului, un prilej perfect de a se uita critic în oglindă. Am discutat cu Radu Restivan despre însemnătatea înregistrării și a trăirii unei astfel de aventuri, despre comunitatea ce i-a schimbat viața și despre mesajul din spatele documentarului.
„Mă deranja faptul că aveam 110 kilograme”
– Jurnalist sportiv, apoi alergător. Care a fost momentul decisiv?
– Radu Restivan: Două aspecte mă deranjau acum 11 ani: greutatea mea, de 110 kg, și faptul că niciodată nu am fost consecvent în sport. Dorința de a slăbi, dar mai ales de a fi consecvent, m-a împins să încep să alerg în 2014, și de atunci nu m-am oprit.
– Cum a luat naștere comunitatea 321sport și ce a însemnat pentru dumneavoastră să treceți de la alergător individual la lider de comunitate?
– Comunitatea 321sport a apărut din dorința personală de a crea un spațiu sigur pentru începători în alergare, un grup unde nimeni nu este criticat pentru viteza sau modului în care aleargă. Primul eveniment al comunității a fost organizat pe 7 februarie 2015. De atunci, 321sport a devenit o comunitate de suport pentru cei care încep să alerge.
„Mii de alergători au donat sânge datorită inițiativelor noastre”
– Ce a oferit alergarea în toți acești ani, dincolo de performanță?
–Alergarea mi-a arătat cât de puternică poate fi o comunitate. Ea nu este despre indivizi, ci despre ce putem realiza împreună. Mii de alergători au donat sânge datorită campaniilor organizate, salvând vieți; am sprijinit zeci de inițiative sociale, folosind energia și sprijinul sponsorilor pentru a schimba lumea în jurul nostru.
Experiența m-a învățat multe dincolo de educație. Nu știu dacă sunt un om mai bun din cauza alergării, dar văd lucrurile mai clar când trec prin momente dificile.
Alergarea mi-a oferit prieteni extraordinari cu care am întâlnit momente memorabile – de la finalul unor curse de sute de kilometri până la gesturi de prietenie ce m-au susținut când aveam nevoie.
– UTMB: o cursă la limita umanului. De ce ați acceptat provocarea? Cum v-ați antrenat?
– UTMB este un vis pentru mulți alergători. M-a atras atmosfera din jurul competiției. A fost un antrenament intensiv de sute de kilometri pe săptămână, cu zeci de metri de diferență de nivel.
– Privarea de somn. Cum a fost?
– Nu mi-aș mai dori să experimentez niciodată așa ceva, deși e interesant din punct de vedere uman. Chiar dacă am mai alergat prin noapte, nimic nu se compară cu lipsa de somn a celei de-a doua nopți din cursă.
– Momente de dezertare?
– Am avut momente în care am vrut să renunț. Dar gândul că nu voi mai repeta așa ceva m-a menținut la cursă. Momentul cel mai dificil a fost atunci când am adormit pe jos, complet deconectat de realitate.
„Uneori ne străduim pentru visele altora, nu pentru ale noastre”
– „Radu, ești bine?” – un mesaj mai profund decât alergarea. Care este mesajul tău?
–Aș dori ca oamenii să se întrebe constant dacă sunt mulțumiți de punctul în care se află. Adesea ne adaptăm viselor altora, uitând de cele proprii.
Este esențial să ne ghidăm după propriile obiective, nu după cele ale altora. Societatea ne împinge uneori să ne conformăm, dar este bine să ne întrebăm ce ne face pe noi fericiți.
– Cum s-a simțit să retrăiești cursa prin ochii camerei?
– A fost chiar mai dificil decât cursa în sine. Mulțumesc echipei pentru efortul lor.
– Reacții emoționale la proiecțiile documentarului?
Mulți oameni din public au simțit că trăiesc cursa odată cu documentarul, iar printre spectatori au fost şi oameni care nu au alergat niciodată.
– Este posibil un efort asemenea fără o comunitate?
Comunitatea m-a ajutat enorm în pregătire. Sunt mândru de 321sport, un spaţiu safe si deschis pentru toti, în special pentru incepatori.
– Cum te-a schimbat acest ultramaraton?
M-a ajutat sa mă accept mai mult.
Documentarul este vizionat în diverse oraşe din ţară, şi aştept următoarele proiecţii.
– Sfat pentru cei care încep?
Începutul este cel mai important. Nu există nimic mai inspiraţional decât a încerca şi a eșua.