Iranul rămâne în prezent un regim cu o bază socială solidă și structuri de putere bine întărite, capabile să facă față presiunilor externe, a afirmat jurnalista Carmen Gavrilă, specializată în problemele Orientului Mijlociu. Ea subliniază că, deși discursul internațional vizează schimbarea regimului, acesta este dificil de realizat din cauza consolidării interne a sistemului.
Structura și rezistența regimului iranian
Gavrilă explică faptul că Republica Islamică își păstrează rezistența nu doar prin metode opresive, ci și prin menținerea unei structuri complexe de centru de putere, în care actorii se controlează reciproc. Regimul s-a consolidat în fața încercărilor de destabilizare și are o bază socială fidelă, formată inclusiv din membri ai milițiilor Basij și familiile acestora. Acești susținători argumentează că întreaga societate se află în tabăra regimului sau în structuri apropiate.
O poziție fragmentată a opoziției iraniene
Potrivit sondajelor informale, sprijinul pentru schimbarea regimului crește, însă opoziția este foarte dezbinată. Versiunile diferă între liberali, progresiști, monarhiști sau alte grupări, ceea ce împiedică apariția unei mișcări unitare. Încă din interiorul țării, populația nu pare să fie favorabilă unor ample proteste, ceea ce limitează riscul unei răsturnări rapide.
Perspectiva asupra intervenției externe
Donald Trump a făcut declarații în care le-a spus iranienilor să preia guvernul, dar această formulare este interpretată diferit. Gavrilă menționează că liderii iranieni percep astfel de retorici ca pe o stratagemă, iar populația teme că intențiile SUA nu sunt de ajutor pentru libertate, ci urmăresc o schimbare de regim controlată, ce favorizează cererile americane.
Activista explică că Iranul consideră că nu are o motivație reală pentru a accepta o schimbare radicală, iar susținerea pentru regim rămâne ridicată în sectoare influente, precum milițiile Basij și familiile acestora. Percepția majoritară în rândul iranienilor obișnuiți este că Washingtonul și vecinii își doresc un Iran slăbit, controlabil, fără o tranziție către libertate autentică.
Posibilitatea răsturnării regimului
Iranienii consideră că răsturnarea regimului este improbabil, cu excepția unor dezertări din partea armatei, dar nu din rândul Gărzilor Revoluționare. Potențialul de schimbare este asociat mai degrabă cu fragilitatea armatei convenționale, care este percepută ca fiind subfinanțată și controlată de structurile de supraviețuire ale regimului.
Se urmărește influențarea zonei kurde din Iran, unde există tensiuni și nemulțumiri acute față de politicile regimului. În ultimele zile, au circulat informații despre mișcări ale unor partide kurde armate și despre apeluri adresate forțelor de securitate să treacă de partea populației.
Perspectiva asupra unei eventuale schimbări de conducere
Reza Pahlavi, moștenitorul din exil, este perceput ca o figură de tranziție, dar largul sprijin în interior remaining lipsit. Cei mai mulți iranieni consideră că trecutul regimului Pahlavi a avut și aspecte negative, cum ar fi inechitate socială și un caracter iliberal, ceea ce limitează entuziasmul pentru o asemenea figură.
Riscuri generate de conflicte și capcanele internaționale
Comisia de securitate națională a Parlamentului iranian a avertizat că orice atac împotriva liderului suprem, Ayatollahul Khamenei, ar putea declanșa o declarație de jihad. Regimul are o istorie de asasinate, inclusiv în Europa, împotriva opoziției și a unor membri ai comunităților implicate.
Informații recente indică existența unor rețele infracționale, acționând în regiunea suedeză și în alte zone, cu scopul de a crea o atmosferă de insecuritate și de a acționa împotriva opozanților iranieni. În trecut, Iranul a mai orchestrate acțiuni de tipul operațiunilor clandestine, unele inclusiv în Europa, pentru a urmări sprijinirea diverșilor actori non-statali sau pentru a intimida diferite grupări.
Capacitatea regimului de a rezista în timp
Iranul dispune de resurse interne pentru a menține controlul pe termen lung, în ciuda presiunilor. Strategia oficială include măsuri de descentralizare și consolidare a poziției în domeniul militar, cu intenția de a face față conflictelor și opoziției interne.
Potrivit specialiștilor, regimul urmărește să suporte pierderi politice majore pentru a slăbi administrația americană și a evita prăbușirea rapidă. Declarațiile recente din partea președintelui Trump, referitoare la rezistența la intervenții militare, nu au schimbat planurile de durată ale Teheranului.
Contextul geopolitic și implicațiile externe
Statele vecine și aliații regionali ai SUA preferă un Iran instabil, controlabil, mai degrabă decât un stat în haos. Între timp, Iranul nu percepe presiunea externă ca un factor de consolidare a regimului, ci ca pe o provocare pentru menținerea puterii în fața unei populații și a unor structuri interne complexe.
Pericolul reprezentat de activitatea rețelelor clandestine și posibilele acțiuni ale opoziției armate rămân elemente de risc, deși Iranul are în prezent capacitatea de a-și menține autoritatea pentru o perioadă nedeterminată.