Dezvoltarea digitală este un obiectiv important pentru România, de peste un deceniu, dar în realitate, progresul rămâne fragmentat și inconsistent. În ciuda proiectelor europene, strategiilor naționale și investițiilor promise, digitalizarea în România întâlnește două obstacole majore: lipsa educației și ineficiența autorităților în implementarea pe scară largă a soluțiilor tehnologice.
La conferința „Digitalizare și Securitate Cibernetică”, organizată în iunie 2025, președintele Asociației Române pentru Orașe Inteligente, Eduard Dumitrașcu, a descris tranziția digitală drept una plină de întârzieri și nemulțumiri. Chiar dacă există un cadru teoretic bine definit, cu planuri, strategii și fonduri, România se află încă la început de drum în multe domenii, mai ales în ce privește digitalizarea administrației publice, a educației și a sănătății.
Lipsa educației digitale îngreunează accesul la servicii moderne
Una dintre principalele bariere este nivelul redus de educație digitală în rândul populației. În numeroase comunități, accesul la internet este limitat, iar utilizarea platformelor online este diminuată nu doar de infrastructură, ci și de lipsa competențelor digitale elementare. Utilizarea aplicațiilor guvernamentale, depunerea documentelor online sau verificarea informațiilor oficiale constituie un efort considerabil pentru mulți români, în special în mediul rural sau în rândul vârstnicilor.
Eduard Dumitrașcu a subliniat că România trebuie să depășească stadiul actual și să înțeleagă că adaptarea la tehnologiile moderne nu este o opțiune, ci o nevoie. Presa este deja resimțită, iar decalajul față de alte state europene continuă să crească. Digitalizarea nu presupune transformarea fiecărui cetățean în programator, ci înțelegerea și utilizarea instrumentelor digitale puse la dispoziție de stat și de mediul privat.
Digitalizarea statului, doar pe hârtie: între birocrație și promisiuni
În același timp, implementarea de către autorități este lentă, fragmentată și fără o coordonare eficientă. Deși există fonduri europene substanțiale pentru digitalizarea serviciilor publice, o mare parte sunt absorbite insuficient sau utilizate neeficient. Platforme precum Ghiseul.ro sau Spațiul Privat Virtual sunt exemple de inițiative constructive, însă nu acoperă întregul spectru al relației cetățean-stat. Interoperabilitatea sistemelor este redusă, bazele de date nu interacționează, iar lipsa standardizării creează o percepție generală a dificultății digitalizării.
În plus, sectorul public este adesea reticent la schimbare, mai ales atunci când aceasta implică reorganizarea proceselor de lucru sau abandonarea procedurilor tradiționale. Lipsa unei reforme administrative reale riscă să transforme digitalizarea într-un strat tehnologic aplicat pe birocrația existentă.
De asemenea, conferința a evidențiat necesitatea unor politici eficiente în domeniul siguranței cibernetice și al educației digitale. România are potențialul de a deveni un centru tehnologic regional, dar acest lucru presupune mai mult decât promisiuni. Este nevoie de o infrastructură funcțională, de lideri coerenti și de o cultură digitală construită pas cu pas.