
La 21 august 1723 a decedat Dimitrie Cantemir, un remarcabil savant al secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. A fost, de fapt, singurul erudit de seamă al acelor vremuri.
Scria și vorbea limba latină cu o măiestrie comparabilă cu cea a lui Virgiliu și Cicero. Cine a parcurs „Istoria Ieroglifică” a observat clar folosirea caracteristică a frazei latinești cu verbul la final de propoziție.
Format la Berlin și membru al Academiei din Berlin, Cantemir a fost primul intelectual român recunoscut de intelectualii europeni occidentali.
I s-a solicitat o descriere a Moldovei, o regiune cu un farmec aparte pentru occidentali, pe care a redactat-o în latină, intitulând-o Descriptio Moldaviae. În această lucrare, el a oferit detalii etnografice, geografice și lingvistice.
A decedat tânăr, la doar 48 de ani, dar a realizat o operă vastă, suficientă pentru două secole.
A fost de două ori domnitor al Moldovei și a avut relații relativ bune atât cu Vestul, cât și cu Estul. Doar în relațiile interne a întâmpinat unele dificultăți.
Opera sa fundamentală, Istoria Ieroglifică, este, de fapt, o scriere alegorică care urmărea să dezvăluie viciile epocii sale. Este o lucrare cu o puternică conotație politică, care demasca abuzurile comise de unii domnitori moldoveni.
Celebrul critic literar George Călinescu a încercat să descifreze, în detaliu, aluziunile zoologice din Istoria Ieroglifică.
Cantemir a fost și un pasionat al muzicii. A pus bazele muzicii corale bisericești, influență preluată ulterior de Anton Pan.
Iată un aforism inspirat din Istoria Ieroglifică: „Lucrurile mari și cei care nu le știu le știu, iar lucrurile mici și cei care le știu nu le știu”.
Desigur, această maximă nu este originală, dar a fost exprimată prima oară în limba română.














